Fugi! de Oana G. Arion (recenzie)

Descriere

„— Fugi!

— Unde? Nu a mai rămas nimic. Nimic de iubit. Nimic de apărat. 

— Doar fugi. Vei afla.”

 

Ce-ai face dacă mâine ar fi ultima ta zi în lumea în care trăiești? Ce-ai dace dacă de mâine oamenii pe care îi cunoști ar dispărea. Și dacă, pentru a reuși să supraviețuiești trebuie să uiți cine ai fost. Să nu te oprești. Să nu privești în urmă.

Ei sunt acolo. Pândesc. Așteaptă.

Nu poți decât să fugi!

---

Mulțumesc autoarei pentru șansa de a citi acest roman superb care m-a ținut cu sufletul la gură, cu fiecare pagină pe care o dădeam nerăbdătoare! ❤

---

Gândurile mele

„- Ne putem întoarce. Ne putem regăsi afurisita de umanitate.
– Când lumea este așa cum este? Uită-te în jur.
– O fac în fiecare zi. Și încă n-am încetat să sper.”

Ce faci când haosul se instalează în lumea ta, când apocalipsa prinde șansa de a lua cu asalt tot ce aveai mai de preț, când lucrurile banale sunt acum doar niște vise parcă dintr-un alt timp?

Îți voi răspunde eu: Fugi! Fugi ca să trăiești, folosindu-te de tot ce-ți stă în putere ca să te salvezi. Nu vrei să te dai bătut în fața nenorocirii care te-a lovit, îți dorești să lupți cu toate armele disponibile și să-i supraviețuiești cum poți mai bine. Râdeai atunci când niște simple documentare îți arătau cum poate fi cruda realitate pentru cei mai puțini norocoși și îți spuneai că nu o să ajungi niciodată în situațiile acelea. Dar ce te faci dacă vei trăi chiar tu o astfel de „realitate”?

După o serie fantasy răsunătoare, plină de magie și cu iz de supranatural, Oana Arion vine cu o apocalipsă absolut terifiantă ce nu pare a fi prea departe de era tehnologizată în care trăim. Oriunde ne uităm, vedem oameni de toate vârstele dependenți de telefonul lor mobil. Acest obiect a ajuns să fie tare prețios pentru noi și puține sunt locurile în care nu îl avem asupra noastră. Și mai puține sunt momentele în care nu ne lăsăm acaparați de verificarea unui mesaj, a rețelelor de socializare sau de încărcarea memoriei cu un nou selfie, pentru a nu lăsa ziua să treacă neimortalizată.

Acest aparat este și aici mobilul de la care pleacă ideea cărții. Se anunță apariția unui nou smartphone și aceia care vor introduce primii un anume cod pe site-ul companiei respective, se vor alege cu el gratuit. Reclamele care roiesc în jurul telefonului au darul de a subjuga omenirea și de a o întărâta să se arunce cu capul înainte, fără să stea o clipă să se gândească de două ori. Odată marcat teritoriul, un virus periculos este eliberat și zăpăcește mințile oamenilor. Aceștia sunt transformați în atinși, creaturi ce mișună ziua și se feresc de noapte și de foc, definite acum doar de instinctele animalice și de pornirea de a face rău celor rămași cu picioarele pe pământ, devorându-i la propriu.

Printre supraviețuitori, se numără și Axel cu Amira, doi străini ce au în comun dorința de a trăi, fiecare în felul său, chiar dacă nu mai pare să existe vreo speranță. Departe de civilizație pentru suficientă vreme, încât să se detașeze de aproape tot ce înseamnă aceasta, singuraticul Axel se trezește prins într-o lume pe care pur și simplu nu o mai recunoaște. Acum e nevoit să depună și mai mult efort pentru a-i supraviețui, ferindu-se, în același timp, atât de acele ființe dezgustătoare, cât și de oamenii cu două fețe care sunt în stare să calce pe cadavre pentru a rămâne în viață, în loc să se unească și să lupte împreună. E determinat să ajungă în ultimele locuri civilizate de pe continent și să descopere antidotul care ar putea opri această distrugere în masă, înainte ca lumea să dispară definitiv.

„Era viu pentru că fugise, pentru că găsise forţa necesară de-a pune un picior în faţa ceeluilalt. Asta însemna supravieţuirea în această lume. Să te agăţi cu toate puterile de viaţă, chiar dacă uitai pentru o vreme de propria condiţie umană.”

Pe când Amira, ea vrea să-și trăiască viața în continuare și să facă tot ce-i stă în putință pentru a reuși. Nu contează cu ce se va confrunta în calea ei și pe cine va trage în această groapă a morții, atât timp cât se va folosi de orice va avea la îndemână pentru a-și împlini scopul. Puștoaica nu e un personaj care să-ți intre prea ușor la inimă, având în vedere acțiunile ei de-a lungul paginilor care zboară mult prea repede, de teamă să nu pierzi nimic din ceea ce se întâmplă până la final. Amira este foarte matură pentru vârsta ei, evenimentele acestea marcându-i sufletul și forțând-o să se poarte ca atare, chiar dacă nu vei fi tot timpul de acord cu unele decizii ale sale. Însă, chiar și așa, îi vei admira spontaneitatatea, rebeliunea și curajul nebunesc dovedite în anumite circumstanțe.

Cu ochii privind în toate direcțiile și atent la cei care îți doresc moartea, ajungi să te întrebi, fără să vrei, dacă într-adevăr acei atinși sunt monștrii de care trebuie să te ferești sau oamenii de lângă tine. Ajungi să nu mai vezi diferența dintre ce e bine și ce e rău, iar singurul lucru pe care-l mai poți face este să fugi. Nu mai știi cui să-i oferi încrederea ta, deoarece nimeni nu mai pare cine a fi la prima vedere, oricât de angelic și inofensiv ar arăta. Tu ești singurul pe care te mai poți baza, atunci când omenirea nu mai este cum o știai odată.

Un thriller alert și plin de suspans, ce te va surprinde pagină cu pagină. Când crezi că știi ce urmează, exact atunci autoarea îți dă peste nas și te face să regândești fiecare pas în parte. Minciunile, secretele, teama și neîncrederea te vor urmări pe tot parcursul lecturii, întrebându-te constant dacă lumea va scăpa în final sau ăsta va fi sfârșitul ei.

Nota mea: 5/5