Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #4 – Arrio Raul & Victoria Grey


Personajele ce ne vor încânta astăzi sunt Arrio & Victoria din seria Nemuritor a Oanei Arion. Și deja au început să se tachineze unul pe altul, ca de obicei. :)) Veți zâmbi cu gura până la urechi la iubirea ce plutește în aer sau vă veți trezi chiar râzând cu lacrimi în ochi la replicile lor spirituale, mai ales la cele ale vampirului, veți fi la asentiment cu stările lor și vi se va mai îndulci dorul de ei, doar „ascultându-i”.

Lectură plăcută! ^^


Victoria Grey

„Pierdusem mult, oameni la care am ţinut sincer, locuri care îmi fuseseră dragi. Şi, cel mai important, pierdusem o bucăţică din mine. Mă schimbasem. În urmă cu un an, Victoria era doar o femeie normală cu multe visuri şi planuri de viitor. Astăzi era stăpâna argintului, cea atinsă de blestem.”

Arrio Raul

„…era înalt și avea cel mai negru păr pe care îl văzusem vreodată, știți, nuanța aceea de negru care bate în albastru. Și era ondulat, aproape prea perfect ca să pară real. Destul de lung cât să îi încadreze fața, se răsucea în bucle spre ceafă. Eram de-a dreptul invidioasă în acel moment pentru că părea nedrept ca un bărbat să aibă un astfel de păr.”


Dede (D): Bună, dragilor! Mă bucur tare mult că ați acceptat să fiți astăzi aici și să îmi răspundeți la câteva întrebări… mai indiscrete. Sunteți pregătiți?

Victoria (V): Bună, Andreea. Mă bucur să te cunosc. Oana mi-a povestit numai lucruri bune despre tine.

Arrio (A): Bună, frumoaso.

D: Vom începe cu… hmm. Grey? Pentru început, ce mai faceți?

V: Suntem bine. Ne-am liniştit în sfârşit şi pot spune că în momentul de faţă suntem o familie normală. Sau pe cât de normali putem fi noi doi, ca şi cuplu.

D: Raul, mai ai ceva de adăugat?

A: Da, doamnă! În ultimii ani viaţa noastră a fost de un banal delicios.

D: Care a fost primul gând ce te-a lovit atunci când ai văzut-o pentru prima dată pe Victoria? Te-ai simțit în vreo clipă nesigur de faptul că ea l-ar fi putut alege la început pe Ian?

A: Nici măcar o secundă! (Râde)

D: Dacă arogantul de lângă tine s-ar fi îndrăgostit într-adevăr de Lili, Ian ar fi fost o posibilă alegere? Te-ai vedea formând un cuplu cu el, poate într-o altă viață? Sau preferai să rămâi cu Liam, mai aproape de normalitate?

V: Dragă Andreea, Ian îmi este ca un frate mai mare. Cât despre Liam… (îşi pleacă încet ochii, iar Arrio o strânge uşor de mână)… am ţinut foarte mult la el. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă el nu ar fi dispărut, probabil că am fi fost cei mai buni prieteni.

D: Cum v-ați descrie unul pe altul? Ce înseamnă celălalt pentru voi și ce ați învățat în toți acești ani de când sunteți împreună?

V: Încăpăţânat.

A: Încăpăţânată.

(Râd amândoi)

V: Ce am învăţat? Să nu renunţ. Ştiu că sună a clişeu, dar asta ne-a adus împreună şi ne-a ajutat să trecem peste obstacole.

A: Dap, ce a zis ea.

D: Cum e viața de părinte? Vă așteptați să ajungeți într-un asemenea punct al vieții voastre? Vă gândeați că miracolul o să vă atingă și pe voi cândva?

V: Eu, ca muritoare am avut întotdeauna această opţiune. Faptul că s-a întâmplat cu Arrio este cu adevărat un miracol.

A: (Îşi ia o figură serioasă) Scutece, pudră, loţiune de baie, lapte praf. A, şi da, mai multe scutece. Problema este că nu pot sub nici un chip să-l constrâng sa tacă atunci când se trezeşte urlând la două dimineaţa.

V: N-ai face asta!

A: (Râde) Bineînţeles că nu, Victoria, drept cine mă iei! Acum serios vorbind, este incredibil. Nu cred că am fost vreodată mai fericit.

D: Credeți că „te iubesc” ar trebui să fie spus doar atunci când simțiți sau ori de câte ori aveți ocazia să vă exprimați față de cel drag? Sau va înțelegeți pur și simplu din priviri, fără să mai fie nevoie de vorbe? 

A: Eu tot încerc să îi transmit telepatic chestii, dar o ştii pe Victoria: nu crede până nu vede sau, mă rog, până nu aude.

V: Glumeşte. Nu, eu cred că după ce ai trecut prin ce am trecut noi nu mai este nevoie de cuvinte. Am rămas împreună şi asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu ne legau sentimente extrem de puternice. Da, ne iubim şi nu avem nevoie de cuvinte…

A: Asta o zici acum, că suntem în public.

(Victoria îl loveşte uşor peste mână, iar el râde cu poftă. Se privesc apoi unul pe celălalt şi-şi zâmbesc.)

D: Regretați ceva ce ați făcut de-a lungul acestei „călătorii”?

V: Multe lucruri. Dar dacă privesc în urmă, nu aş face altfel, pentru că în acele momente toate deciziile au fost cele corecte, date fiind condiţiile. Da, îmi doresc uneori ca lucrurile să fi stat altfel şi să pot avea puterea de a le schimba. Dar ştim cu toţii ce înseamnă să te amesteci în planurile destinului. Am experimentat asta când m-am întors în timp.

A: Eu nu am regrete, draga mea. Am învăţat să mă împac cu mine însumi, De fapt, am fost nevoit să o fac. Nu poţi trăi genul de viaţă pe care am avut-o eu dacă te laşi copleşit de regrete. Te pot ucide.

D: Dragul meu Arrio, cum te simți când atâtea fane oftează după tine, sperând să primească și cel mai mic semn din partea ta? Victoria ce părerea are despre asta?

A: Este foarte greu. (Îşi duce mâna la frunte, mimând oboseala..) Epuizant chiar. Glumesc. Nu ştiu ce să-ţi răspund. Sunt încântat că povestea noastră, spusă de Oana, a plăcut. Că noi am plăcut.

(Victoria îi dă un ghiont)

V: Îi place să pozeze în modest uneori. (Se apleacă în faţă şi şopteşte.) În fiecare zi îşi verifică mailul şi pagina de Facebook.

D: I-ai spus odată Victoriei că dacă vreodată veți rătăci drumul, o vei găsi, indiferent de ce se va întâmpla. Ea te-a găsit pe tine. Cunoaștem cât de mult a afectat-o pe ea situația de atunci. Am simțit pe pielea noastră! Însă a venit și rândul tău. Ai fost nevoit să suporți „pierderea” ei și chiar erai dispus să sacrifici tot. Ce-a fost în capul tău brunet, când te-ai gândit că ai fi putut să trăiești cu asta pentru tot restul vieții tale plictisitoare?

A: Cine a spus că urma să supravieţuiesc pierderii ei? (Zâmbeşte trist) Da, eram dispus să fac orice pentru a o aduce înapoi. Orice. Chiar dacă asta ar fi însemnat să dispar. Nu am făcut-o, nu din laşitate, ci pentru că mi-am dat seama că EA nu ar fi putut trăi cu asta. Oricum am fi dat-o, ieşea prost pentru unul dintre noi.

D: Draga mea Victoria, ai putea împărtăși cu noi câteva rânduri despre cărticica ta de debut dedicată copiilor?

V: Oh, încă nu. Sunt superstiţioasă.

D: Mai știi cum arăta o zi din viața ta obișnuită, dinainte să te trezești aruncată într-o lume ce exista doar în legende? Cât de mult consideri că s-au schimbat zilele de-atunci față de ceea ce trăiești astăzi?

V: Nu foarte mult. Acum suntem trei, dar rutina zilnică este minunată. Plecăm în călătorii lungi şi am reuşit să vedem în ultimul an o mare parte din Europa. Eu scriu, iar Arrio, ei bine, nu voi dezvălui natura proiectului la care lucrează, dar pot să vă spun că va fi o surpriză.

D: Dar tu, Arrio? Cum era înainte să o cunoști pe Victoria?

A: Întunecată. Blazată. Crudă. Sunt vampir, pentru Dumnezeu! Dar (îşi atinge pandantivul legat în jurul gâtului cu un şiret subţire) după aproape trei sute de ani de întuneric, pot sta dimineaţa pe terasă ţinându-mi fiul în braţe. Dacă asta nu este un miracol, atunci nu ştiu ce este.

D: Dacă ai avea din nou șansa de a alege între a continua ca medic veterinar și a te întoarce acasă pentru a prelua micuța cafenea, ai porni din nou pe același drum, războinică Grey? Ai mai alege să accepți moneda necunoscutului sau ai arunca-o de data asta?

V: Cu siguranţă da! Aş face exact ce am făcut în trecut. Pas cu pas!

D: Odată cu moneda, ceva s-a schimbat și în tine, nu doar lumea din jurul tău. Ai ajuns să poți ucide creaturi supranaturale, să le oferi vindecarea și chiar să retrezești morții ce-și găsiseră deja împăcarea eternă. Experiența această te-a marcat extraordinar de mult, așa că te întreb: cum te-ai descrie în clipa asta? De ce adăugiri are acum parte noua versiune a Victoriei Grey?

V: Este mai sigură pe sine. Am învăţat că, de fapt, curajul nu înseamnă să nu-ţi fie teamă, ci să continui să lupţi chiar dacă îţi este teamă. Şi am mai învăţat ceva: să-mi asum deciziile. Şi greşelile.

D: Doriți să împărtășiți câteva gânduri cu cititorii blogului?

A: Păi, ca să o citez pe Oana, citiţi şi rămâneţi frumoşi. Şi nu vă lăsaţi muşcaţi de vampiri (Râde şi îşi arcuieşte sprâncenele într-o grimasă sugestivă)

V: Termină, Arrio! (Râd amândoi) Păi, pot să îi încurajez să nu renunţe. Să rămână bine ancoraţi în realitate şi în prezent, dar să nu uite să viseze. Cam atât!

D: Vă mulțumesc pentru că v-ați rupt din timpul vostru și ne-ați lăsat să vă cunoaștem mai bine. Sper să ne revedem cu bine!

V: Noi îţi mulţumim!

A: Mulţumim, Andreea! (Se ridică şi o sărută uşor pe Andreea pe obraz) Eşti foarte foarte drăguţă.


În rubrica Citește românește!, veți găsi toate recenziile volumelor, cât și părerea mea asupra aventurii la care am luat parte alături de personajele Oanei.

Ne citim data viitoare! ^^

small-1302-5bfadc376de0e

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

8 gânduri despre „Let’s meet them! #4 – Arrio Raul & Victoria Grey

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.