Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #3 – Cumnatele Morgan


Un nou interviu, dragilor! Ne-am amuzat împreună cu frații Morgan, așa că a venit timpul să ne bucurăm și de partea feminină a familiei. Cumnatele Morgan, Kim, Sam și Marlene, mi-au făcut deosebita plăcere de a răspunde la câteva întrebări. Sunteți curioși să descoperim ce au mai făcut și cu ce pățanii s-au confruntat atunci când copiii lor erau încă mici? :))


Kim (foto stânga): „Mă întorc spre femeia ce mi-a dat viață… Uneori mi-aș fi dorit să îi semăn mai mult…”

“Puține persoane au fost cele care m-au apreciat pe mine, pentru ceea ce sunt eu și reprezint cu adevărat. Pentru adevărata eu, Kim Larsen.”

Sam (foto dreapta): „Fata din fața mea este ca o păpușă. Blondă, cu părul lung, ochi incredibili de verzi și tenul ca de porțelan. Suntem cam de aceeași înălțime, dar în rest reprezentăm două contraste. Zâmbetul îi este însă deschis și sincer și îmi place de ea din prima clipă.”

“Ai reușit să te ciocnești de toți trei în aceeași zi și i-ai făcut să reacționeze cum nu i-am mai văzut s-o facă niciodată, mai ales pentru o fată!”

Marlene (foto centru): „- La duș?! Cum să se înece la duș?!
– Păi…stai să-ți explic! În timp ce făceam duș, împreună bineînțeles, adăugă șoptit, m-am gândit să încercăm și planul vertical și…
– Holden! se aude țipătul disperat al Marlenei. Sper că nu le și desenezi, că te omor!”

„- Ce poate fi mai deosebit decât să te cer când suntem înghesuiți într-o toaletă?”


Dede (D): Fetelor, mă bucur tare mult să vă am aici! Ce mai faceți? 

Kim (K): Foarte bine, mulțumesc de întrebare. Ocupată, după cum știi.

Samantha (S): Minunat, mulțumesc.

Marlene (M): Foarte bine, ca de obicei.

D: Vă descurcați admirabil să țineți în frâu întreaga familie, în special masculii posesivi. Cam câte bătăi de cap vă dă chestia asta?

S: Am crescut cu ei și m-am obișnuit cu felul lor de-a fi, deci nu am nicio problemă cu asta. Niciuna dintre noi nu ne-am schimbat felul de a fi și nici nu ezităm să facem ce vrem, pentru că posesivitatea lor se manifestă doar ca să arate tuturor că suntem ale lor, nu ca să ne îngrădească pe noi.

K: Poate că toți bărbații din familia Morgan sunt posesivi și excesiv de protectori și știu că nu tuturor femeilor le-ar plăcea asta, dar eu îi iubesc așa cum sunt. Pe toți! Pentru că sub tot acel aspect, sunt niște bărbați iubitori și grijulii, pe care noi, femeile Morgan, îi învârtim exact cum dorim. Puțin îmi pasă că Hayden mai mârâie la câte cineva, când eu îl rog ceva, îmi îndeplinește orice dorință. Ador modul în care mă privește chiar și după atâția ani, de parcă eu aș fi centrul universului său.

M: Eu aș putea spune că mă distrez. Sigur, Holden are aceeași posesivitate ca și restul familiei, doar că, la el, e învelită în umor. Și încă mă mai întreb de unde scoate toate prostiile! Cu toate astea, e suficientă o privire de-a mea atunci când este cazul și devine imediat serios, deci mă descurc mai mult decât bine.

D: Dacă nu ai fi ales să pleci pentru a-ți făuri o viață normală departe de vedetismul ce te înconjura acasă, cum crezi că ai fi ajuns astăzi?

K: Nu știu. Probabil că tot mi-aș fi croit propriul meu drum până la urmă, așa cum mi-am dorit, dar nu cred că aș fi fost la fel de fericită. Știi bine că nu suntem chiar o familie normală. Suntem mulți și suntem cam nebuni, dar suntem perfecți unul pentru altul în toată nebunia noastră.

D: Sam, ai fi recunoscut vreodată în fața lui Heaton ceea ce simțeai pentru el, dacă nu s-ar fi intervenit în viața voastră?

S: Nu știu. Poate că da, în cele din urmă. Când m-a scăpat gura și i-am pomenit lui Kim de faptul că sunt îndrăgostită de Heaton, am fost… speriată. Nu credeam că există vreo șansă ca noi să trecem la ceva mai mult decât prietenia care ne lega de-atâția ani, pentru că și el și-a ascuns sentimentele extrem de bine. S-a dovedit că acea scăpare, și Kim, bineînțeles, ne-au schimbat viața.

D: Draga mea Marlene, ai avut parte de cea mai nonconformistă cerere în căsătorie, de până acum, de la un Morgan. Te consideri o norocoasă? 

M: Mi s-a pus adeseori această întrebare, iar răspunsul meu este același: a fost o cerere perfectă și da, sunt o norocoasă. Nu contează unde ești cerută în căsătorie, nici dacă e o ambianță romantică sau nu. Nu contează nici dacă există acel inel. Singurul lucru important este ca acea persoană să te iubească cu adevărat și suficient de mult încât să își dorească să vă petreceți viața împreună.

D: Care a fost ultimul gest romantic pe care băieții l-au făcut pentru voi?

M: M-a dus într-un parc de distracții. Am fost doar noi doi, am mâncat vată de zahăr și ne-am urcat în toate aparatele. Ne-am simțit ca doi adolescenți.

K: Un weekend prelungit la Bora Bora. Hayden m-a răsfățat cu ciocolată și înghețată, mâncată în brațele lui, și mi-a dăruit o brățară de care atârnă trei litere H. Am privit împreună apusuri și răsărituri de soare.

S: Am găsit dormitorul plin de flori. Nu era niciun eveniment, nu sărbătoream nimic, dar Heaton știe că îmi plac mult florile.

D: Dar pe care l-ați făcut voi pentru ei?

K: L-am invitat la un club country ca să-i arăt că putem dansa și împreună. Am reușit câțiva pași apoi, ca de obicei, am stat îmbrățișați și doar ne-am legănat pe muzică. Cred că eram caraghioși printre toți cei care țopăiau, dar nouă nu ne păsa. Ne-a amintit de prima oară când Hayden m-a strâns în brațe, pe motiv că mă învăța să dansez.

M: Am schimbat patul. Din nou. Hahaha! Glumesc! Sau nu.

S: O plimbare cu balonul. Eu eram fermecată de peisaj, Heaton de mine. Nu știu cât de romantic a fost totul, dar dacă mă iau după noaptea care a urmat, cred că l-am impresionat.

D: Ne-ați putea povesti o fază amuzantă din viața de părinte în care protagoniștii erau chiar soții voștri? Poate să fie și una la comun. :))

Cumnatele: Când i-am lăsat singuri pe ei trei cu toți copiii, iar noi ne-am răsfățat cu o zi la Spa. Trei bărbați și șapte copii cu vârste între unu și cinci ani? Un adevărat coșmar! Când ne-am întors, casa era plină de pene, pentru că s-au bătut cu pernele și au rupt vreo câteva, nu mai spunem de jucăriile și mâncarea care erau peste tot. A fost prima și singura dată în care i-am văzut depășiți de situație. Au avut ceva probleme cu schimbatul scutecelor lui Stuart, care era cel mai mic, dar care era foarte activ. Nu i-au putut prinde un nou scutec, iar Holden, ca un tătic mândru ce era, l-a lipit cu bandă adezivă. De fapt, jumătate de scutec era învelit în bandă adezivă. Când ne-am întors, soții noștri ne-au privit ca pe niște minuni coborâte din cer, dar când le-am spus că tot ei trebuie și să spele copiii, să-i culce și să facă curat pentru că nu voiam să ne stricăm unghiile proaspăt lăcuite… Dap, fețele lor disperate ne-au făcut să râdem cu lacrimi și încă mai glumim pe seama lor din cauza asta

D: Cât de mult v-au terorizat copiii pe când erau mici? Și ce măsuri ați luat pentru a-i pune la punct?

K: Hailey a fost o fetiță cuminte. În plus, fiind singura fetiță, cam toată lumea voia să stea cu ea, așa că nu mi-a dat prea mult de furcă. Gemenii, în schimb, au fost niște drăcușori care se întreceau în năzbâtii. Erau doi, deci aveam mereu emoții duble. Hayden se distra de câte ori făceau vreo boacănă, dar eu mă dădeam de ceasul morții. Am învățat repede că cel mai bine era să mă prefac supărată, așa toți trei se învârteau în jurul meu, încercând să mă determine să îi iert. Când au crescut, a trebuit să schimb tactica. Era o nebunie când se întâlneau toți șase, așa că aveam nevoie de altceva. Nu sunt adepta bătăilor, așa că puneam furtunul cu apă pe ei. Când erau afară. Dacă erau în interior, o cană de apă rece făcea minuni, mai ales că ei erau cei care trebuiau să ștergă tot și să facă ordine după aceea.

S: Nu cred că am fost mai terorizată decât alte mame. Nu-mi plăcea când se băteau, chiar dacă o făceau în joacă. Am fost mai speriată când, pe la 5 ani, Scott a căzut de pe bicicletă și și-a rupt mâna. Heaton, calm ca de obicei, ne-a urcat pe toți în mașină și ne-a dus la spital. M-a consolat spunându-mi că ăsta e doar începutul și a avut dreptate. Până când băieții au ajuns la adolescență, au mai fost mâini rupte, un picior rupt și capete sparte. Ca să-i fac să se potolească, era suficient să mă încrunt la ei, cu mâinile în șolduri. Ăsta era semnul că au întrecut măsura. Și se potoleau!

M: Pentru că Michael și Matt erau puțin mai mici decât băieții lui Kim și Samantha, eram deja obișnuită de la ceilalți cu firea activă a copiilor Morgan. Eu am fost terorizată de câte ori se urcau în copaci și mă enerva că Holden, în loc să-i certe, se cățăra și el cu ei. Am fost tentată de câteva ori să îi pocnesc pe toți trei, dar am descoperit că o lacrimă falsă are mai multă putere. Nu sunt o bună acriță, dar cu ei mergea întotdeauna. Și încă mai merge!

D: Vă simțiți mai dominante acum că familia începe să se înmulțească pe partea feminină?

S: Oarecum. Eu nu am o fată și nici nepoțică, dar le iubesc pe Hailey, Heather și pe Angel ca și cum ar fi ale mele și e o încântare că numărul fetelor crește, spre disperarea bărbaților.

M: Angel a fost o surpriză pentru toată lumea, dar a învățat extrem de repede ce înseamnă să fii născută o Morgan și cum să îi joace pe toți după cum vrea ea. Poate că suntem mai puține numeric, dar nu suntem nicidecum dominate. Și să-ți mai spun ceva: Angel a moștenit firea lui Holden, deci face cât zece!

K: Nu m-am simțit copleșită de predominanța masculină din familia Morgan pentru că era ceva la care mă așteptam, dar asta a făcut ca legătura mea cu Hailey, cea de mamă – fiică, să fie mult mai puternică. Nu o dată ne-am coalizat împotriva lor și întotdeauna noi am fost cele care am câștigat. În plus, băieții ne-au adus fete. Aria și Dakota sunt minunate, potrivindu-se perfect cu nebunia generală a familiei.

D: Un moment în care v-ați aprins rău, dar unul dintre copii v-a întrerupt. Cum s-a terminat?

M: Nu au existat momente în care să fim întretrupți, pentru că Holden se asigura întotdeauna de asta. Și-a instruit băieții să nu intre niciodată peste noi, iar uneori chiar anunța în gura mare că nu vrem să fim deranjați. La început, am fost jenată când o făcea, dar toată lumea se comporta ca și cum era ceva normal, așa că…

S: Dormitorul nostru are cheie, așa că… Desigur, au existat dăți când au bătut la ușa noastră în momente mai… delicate, dar Heaton ieșea un minut sau două și rezolva problema copiilor imediat, apoi se întorcea la mine.

K: Hayden nu s-a ferit niciodată să arate cât de mult mă iubește și nici să mă țină mereu în brațe. De fapt, cred că ar părea ciudat dacă nu ar face-o. Noi așa am fost de la bun început, iar copii au crescut știind că sunt momente în care ne dorim să fim numai noi doi și le-au respectat.

D: Ultima carte citită? Ultimul film văzut împreună cu soțul vostru?

S: Moarte pe Nil de Agatha Christie, pentru că îmi plac misterele și cărțile polițiste.

M: Un volum de poezii ale lui John Keats. Ultimul film l-am văzut împreună toți șase, vă spune Kim despre care e vorba.

K: Ultima carte pe care am început-o am primit-o cadou de la Samantha și Marlene. Încă nu am terminat-o, dar am fost la ecranizarea ei și i-am luat și pe băieți cu noi. Cincizeci de umbre ale lui Grey. A fost o nebunie totală! Hayden, Heaton și Holden au fost printre puținii bărbați din sală și nu s-au simțit prea bine la început. Hayden m-a bombănit la început că l-am cărat la acel film, apoi a întors totul în favoarea lui. „Vezi, ăsta e mai nebun decât mine! Eu nu ți-aș face așa ceva!” Nici Heaton sau Holden nu s-au lăsat mai prejos, iar după prima jumătate de oră de film, era ca la circ. Jumătate din femeile din sală nu se mai uitau la ecran, ci ne sorbeau bărbații din priviri, iar cealaltă jumătate era pe sub scaune, tăvălindu-se de râs. A trebuit să plecăm înainte să sară vreo nebună pe ei sau să fim dați afară de cei de la pază.

D: Când le-ați spus ultima dată „te iubesc” fraților Morgan? Cât de des faceți asta?

S: Astăzi. Cel puțin o dată pe zi.

K: Astăzi. Zilnic.

M: Astăzi. Zilnic.

D: Primul cuvânt la care vă gândiți atunci când îi aveți în față pe bărbații voștri?

K: Chiar și după atâția ani, când Hayden mă țintuiește cu privirea, simt o mulțime de lucruri. Cu greu aș putea găsi doar un singur cuvânt care să cuprindă toate sentimentele și gândurile mele din acel moment. Cred că dragoste ar fi cel mai complex.

M: Dragoste și veselie, pentru că astea două merg mână în mână când e vorba despre Holden.

S: Dragoste, în primul rând. Apoi o mulțime de alte sentimente.

D: Câteva gânduri pentru cititorii voștri?

K: Vă mulțumim că ne-ați fost alături în toată povestea asta nebună pe care a creat-o Corina și sperăm că v-am făcut să zâmbiți măcar.

S: Să nu ne uitați!

M: V-aș da niște sfaturi despre paturi, dar cred a făcut-o deja Holden suficient de des, așa că o să mă rezum să vă mulțumesc că ne-ați citit povestea.

D: Vă mulțumesc pentru că mi-ați acceptat invitația de a-mi acorda din timpul vostru și sper să ne mai auzim!

Cumnatele: Și noi îți mulțumim!


Puteți achiziționa Triplu H (2 volume), dar și restul cărților autoarei de pe site-ul Editurii Hathor.

Ne citim data viitoare! ^^

*Edit realizat de Ioana Duță.

capture-20160928-044054

Reclame

4 gânduri despre „Let’s meet them! #3 – Cumnatele Morgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.