Publicat în Interviuri

Let’s meet them! #1 – Frații Morgan


O nouă rubrică pe blog!

Hey, hey, hey! Bine v-am regăsit! Anul acesta se anunță unul destul de aglomerat, dar și frumos, cel puțin pentru mine. Sper să mă mențin la articole postate constant și la noi idei de pus în practică, dar vom vedea cât de des se va întâmpla asta. :))

Acum un an sau doi, am citit un interviu luat unuia dintre personajele mele preferate, Daemon Black din seria Lux de Jennifer L. Armentrout, iar acum câteva luni am dat și peste interviul lui Archer din Vocea lui Archer de Mia Sheridan. Astfel că următoarea idee nu este a mea, dar îmi place prea mult, ca să n-o împrumut și eu!

Tuturor ne este dor de personajele preferate uneori (mai mereu chiar!) și dorim să știm ce mai fac, să le „auzim” pentru a nu știu câta oară vocile și să ne reamintim peripețiile prin care au trecut cândva. De aceea, facem ce facem și revenim cu drag la recitirea pasajelor în care inima noastră mai sărea câte o bătaie, două, trei… Așa că haideți să vedem împreună cine ne trece pragul astăzi!

Personajele ce vor deschide rubrica aceasta faină sunt…

(tobele, vă rog!)

Frații Morgan!


Heaton (foto dreapta): „Atenția îmi este atrasă de tipul brunet și ușor ciufulit ce se apropie acum de mine cu un rânjet pe față. Înălțimea lui mă face să îmi dau capul pe spate, dar nu mă impresionează. În schimb, ochii sunt… surprinzători. Nici căprui, nici verzi. Verdele închis de pe margini se deschide într-un verde crud, punctat din loc în loc cu auriu. Cei mai ciudați și frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată!

Dar și restul arată minunat! Tricoul negru și mulat pe tors scoate și mai mult în evidență lățimea umerilor și mușchii perfect conturați, iar blugii deschiși la culoare îi vin turnați pe… partea de jos. Hm! Arată bine, trebuie să recunosc, chiar dacă atitudinea lui lăsa de dorit.”

Holden (foto stânga): „— Uită-te pe unde mergi!

Privirea mi se ridică spre posesorul vocii răstite și rămân șocată. Aceeași ochi ciudați și același rânjet îngâmfat, doar că pe un alt chip, ceva mai tânăr. Un corp la fel de dur și de lucrat, dar îmbrăcat în blugi negri și tricou alb. Ce naiba?!”

Hayden (foto mijloc): „Când ajung, în sfârșit, pe holul etajului trei al căminului și îmi caut din privire camera, ochii mi se opresc pe spatele unui tip înalt, îmbrăcat tot în negru. Mușchii îi joacă pe sub tricoul mulat în timp ce înghesuie în zid o tipă cu părul roșu, sărutând-o cu foc. Dar mă opresc șocată la un pas de ei când întâlnesc privirea lui.

Deși sărută fata în continuare, ochii îi sunt fixați pe mine și rânjește superior. Care erau șansele să întâlnesc din nou aceeași ochi neobișnuiți și același rânjet? Nici una! Zero barat! Așa că mă smulg din loc și mă grăbesc spre camera mea.”


Dede (D): Bună, dragilor. Este o plăcere să vă revăd în aceeași formulă ce îți ia ochii, de fiecare dată când apăreți în peisaj. Ce mai faceți? Cum e viața de familie numeroasă?

Holden (Ho): O încântare! Cu cât suntem mai mulți, cu atât pot glumi mai mult despre ruperea paturilor, nu-i așa?

Heaton (He): E destul de derutant uneori, dar numai pentru cei din afară. Pentru noi e ceva normal să fim mulți și să fim nebuni. În definitiv, asta înseamnă să fii un Morgan.

Hayden (Ha): E perfect! Ador să o văd pe Kim depășită uneori de evenimente, dar își revine repede și ne pune pe toți la punct cât ai clipi, așa cum a făcut-o întotdeauna. Îi mai fac câte-o farsă, nu la fel de des ca înainte, dar și ea mă pune pe jar de multe ori, aducându-ne aminte de primele noastre luni împreună.

D: Cât de mult excelați în susținerea statutului de soți prezentabili, în afară de „ruperea paturilor”? Și ce sfaturi le oferiți băieților voștri în privința aceasta? Bineînțeles, atunci când femeile nu sunt prin preajmă ca să audă. :))

Ho: Drept să-ți spun, Marlene reușește să mă convingă să fiu și serios uneori, atunci când suntem în public. Dumnezeule, o singură privire de-a ei mă face să înțepenesc! Dar copiii sunt mari acum, nu mai au nevoie de grija noastră, așa că îmi petrec timpul făcând-o pe Marlene fericită în toate felurile posibile. Poate că nu mai suntem la fel de tineri, dar nu ne-am schimbat prea mult.

Sfaturi pentru băieți? Hahaha! Michael și Matt mi-au luat-o înainte cu mult. Poate că eu ar trebui să le cer lor sfaturi. Nu uita că Matt, deși e cel mai mic din generația lui, a fost primul care s-a însurat și a devenit tătic. Mi-a dăruit o nepoțică, deci excelează la capitolul rupere de paturi. Iar la cât de des zâmbește Nadine, bănuiesc că nici Michael nu e mai prejos.

He: Eu întotdeauna am fost prezentabil! E drept că îmi este mult mai ușor să arăt a om serios pentru că nu am umorul permanent al lui Holden sau încruntarea lui Hayden; sunt mult mai echilibrat decât ei. Asta nu înseamnă că nu am restul trăsăturilor unui Morgan: seducător, posesiv și foarte protector. Dacă nu mă crezi, întreab-o pe Samantha.

Scott și Stuart s-au descurcat destul de bine și singuri, n-au prea avut nevoie de sfaturi din partea mea și au devenit niște bărbați de care sunt mândru.

Ha: În primul rând, nu am rupt niciodată vreun pat. Între noi fie vorba, aș fi vrut să rupem unul, doar ca să-i pot da peste nas aiuritului de Holden. Oricum, ador modul în care se înroșește Kim de fiecare dată când toată lumea face referire la paturile rupte de noi. Cât despre a fi un soț prezentabil, nu pot să spun decât că, atunci când un Morgan se îndrăgostește, rămâne îndrăgostit, iar asta spune totul. Oricât de afemeiați ar fi bărbații din familia noastră, atunci când își găsesc jumătatea, nu mai contează nimeni altcineva pentru ei. Așa a fost întotdeauna. Suntem noi cam ciudați și posesivi, dar face parte din farmecul nostru. M-am îndrăgostit de Kim de când am văzut-o prima dată pe holurile căminului și acum, în ciuda anilor care au trecut, o iubesc chiar și mai mult.

Cât despre Hunter și Hudson, nu pot să spun că i-am dădăcit prea mult. Nu m-am băgat între ei când erau tineri și se băteau cu verii lor, pentru că făceam același lucru și eu cu frații mei când aveam vârsta lor. În ce privește fetele, le-am le-am dat un singur sfat: să se poarte respectuos. S-au descurcat minunat și nu mă mir, doar sunt niște Morgani.

D: Simțiți că îmbătrâniți, că nu mai sunteți chiar așa de țanțoși cum erați la douăzeci de ani?

Ho: Ce vorbești? Eu am tot douăzeci de ani! Bine, fie. Douăzeci și cinci.

He: Într-o familie ca a noastră, rămâi tânăr până mori. Poate că ni s-a mai domolit impulsivitatea, dar, în rest, suntem neschimbați.

Ha: Devin rareori conștient că nu mai am douăzeci de ani. De exemplu, când s-au căsătorit copiii. În rest, prefer să spun că m-am maturizat. Mârâi ceva mai rar când se întoarce vreun bărbat după Kim, dar asta numai pentru că știu că mă iubește pe mine. Având-o pe ea lângă mine, nu pot fi decât țanțoș. Încă o mai smucesc și o sărut ca la douăzeci de ani pentru că ador sunetul pe care-l scoate, deci nu m-am schimbat prea mult.

D: Ce compromisuri ați fost nevoiți să faceți de când cu apariția fetelor în viața voastră? Regretați vreunul?

Ho: Am făcut un singur compromis de când o cunosc pe Marlene: acela că am acceptat să ne căsătorim abia după câteva luni. Dacă ar fi fost după mine, îl rugam pe popă să ne cunune la toaletă, doar ca să fiu sigur că Marlene nu se va răzgândi. Nu cred că am fi încăput toată familia în toaleta aia, dar ne descurcam noi cumva.

He: Nu am avut decât de câștigat de când au apărut fetele în viața noastră și nu regret absolut nimic.

Ha: Singurul compromis pe care l-am făcut a fost când am acceptat ca Hailey să se mute la cămin. Oricât de greu mi-a fost, mă așteptam totuși ca Kim să mă convingă, dar am fost mai speriat de ideea că Hailey s-ar muta în Los Angeles. Însă nu regret că am acceptat. Cameron e un bărbat pe care îl admir și fiica mea e fericită cu el, așa că totul a ieșit bine.

D: Cât de des le spuneți „te iubesc”?

He: Zilnic.

Ho: Zilnic.

Ha: Zilnic.

D: O întrebare de un milion de paturi rupte: care e primul gând ce v-a lovit atunci când Kim v-a „terminat” în parcarea facultății?

Ha: Pe mine m-a „terminat” de pe holul căminului. Îmi dorisem să fie ea în locul fetei pe care o sărutam și același gând l-am avut și când m-a ironizat în parcare: s-o sărut.

Ho: Să fiu al naibii!

He: Wow!

D: Și care e primul lucru pe care ați dorit să-l faceți după aceea?

Ho: Nu pot să spun, Hayden m-ar castra probabil.

He: Vrei să mă bat iarăși cu Hayden? Dacă află, va spune că a fost atunci prea blând cu mine.

Ha: Același. S-o sărut. Și să o iau pe sus, s-o duc undeva unde am fi fost numai noi doi și să aflu cum de m-a putut ameți în halul ăla cu doar o privire. Până la urmă le-am făcut pe toate.

D: Dacă nu era Kim care să intervină, ai fi văzut-o pe Sam cu adevărat? Ți-ai fi mărturisit sentimentele față de ea în cele din urmă?

He: O văzusem pe Samatha cu adevărat cu mult timp în urmă, dar nimic nu mi-a dat de înțeles că ar simți același lucru ca și mine, așa că am păstrat distanța. Însemna prea mult pentru mine și nu doream să pierd prietenia ei. Sincer să fiu, nici acum nu știu cum de și-a dat Kim seama că sunt îndrăgostit de Sam – credeam că ascund asta destul de bine – și nici cum de-a ghicit că și Sam mă iubește.

D: Hayden, ce ai fi făcut dacă Larsen chiar ar fi acceptat logodna cu Mike? Crezi că ai fi reușit să vezi o altă fată cu aceeași ochi?

Ha: Am fost șocat când am aflat despre existența lui Mike și de faptul că a cerut-o pe Kim de soție. Am reacționat ca un tâmpit gelos la aeroport, dar nu aș fi putut sta deoparte. Nici vorbă! Nu îmi pot imagina cum ar fi fost viața mea fără să o am pe Kim alături. Mi-e imposibil.

D: Dragul meu Holden, nu scapi! Câte paturi ai rupt până acum? Glumesc! Întrebarea este, de fapt, în legătură cu toaleta. Primul gând care ți-a trecut prin minte atunci când ai cerut-o pe Marlene, a fost…? Ți-a fost vreo clipă teamă că te va refuza din cauza locației mult prea… interesante?

Ho: Vreau să-ți spun un secret. Singurul pat pe care l-am rupt vreodată a fost cel de la cabana din Aspen, iar asta s-a întâmplat cu ajutorul copiilor, care au „aranjat” picioarele patului. Treaba asta rămâne însă între noi, pentru că nu vreau să stric mitul. După ce am anunțat că Marlene e logodnica mea și ea s-a refugiat la toaletă, eram furios pe mine că m-a scăpat gura, ca de obicei. Îmi era teamă că am stricat totul. Nu mai conta că eram închiși într-o toaletă, conta doar să îmi spună „da”. Știam că mă iubește, dar nu știam dacă dorește să își petreacă întreaga viață lângă un clovn ca mine. Nu cred că locația în care am cerut-o i-a influențat în vreun fel răspunsul. Oricum, suntem unicat în privința asta și se potrivește cu noi.

D: Din acel moment, priviți altfel la toalete acum? Au căpătat acestea vreo însemnătate mai specială pentru voi?

Ho: Nu toate toaletele! Doar aia. Când am împlinit un an de la căsătorie, am luat cina în acel restaurant și da, am băut împreună un pahar de șampanie la toaletă. Am șocat din nou lumea cu râsetele și apucăturile noastre, așa că nu am mai repetat figura.

D: Băieți, ne-ați putea povesti o năzbâtie memorabilă făcută de copiii voștri? Poate să fie și una executată la comun, cum sigur mai toate au fost.

Triplu H: Nu credem că a existat vreo zi în care măcar unul dintre ei să nu facă vreo năzbâtie, iar când erau toți șase la un loc – și erau mai tot timpul împreună – parcă era concurs de făcut prostii. Cele mai nostime ni se păreau cele în care îi speriau pe băieții care îndrăzneau să se apropie de Hailey. Odată, când era Hailey în ultimul an de liceu, un tip și-a făcut curaj și a venit să o invite în oraș. A avut ghinionul să fim toți acasă la Hayden. Nici măcar nu a văzut-o pe Hailey înainte să iasă aproape în fugă, strigând că a greșit adresa. Dacă te întrebi ce i-am făcut, răspunsul e simplu: nimic. Ne-am adunat toți nouă în jurul lui și, pe lângă mârâielile obișnuite, i-am aruncat priviririle tipice unor bărbați Morgan când cineva se uită la una dintre fetele noastre. Doar atât.

D: Cum și eu sunt singura fată din familia mea, aș vrea să știu cum a fost doar cu Hayley printre atâția băieți?

Ha: Hailey a fost o surpriză pentru toată lumea și toți o iubim. Pe măsură ce creștea și semăna tot mai mult cu mama ei, eram terorizat de gândul că va apărea un bărbat în viața ei. Îmi era teamă să nu sufere din dragoste, pentru că ăsta era singurul lucru de care nu o puteam proteja. Știu că uneori… Bine, adesea, eram prea protectori cu ea, dar nu ne puteam abține. Iar Hailey știe că toată posesivitatea noastră era din cauză că o iubim. Crescând într-o familie ca a noastră, știa la ce să se aștepte de la noi.

Ho: Hailey a fost nepoata mea preferată până a apărut Angel. Aș fi făcut orice pentru ea și aș mai face și acum.

He: Hailey e fiica pe care n-am avut-o. Nici dacă ar fi fost a mea și a Samanthei nu am fi putut ține mai mult la ea. A fost prințesa noastră.

D: Dar acum că familia s-a mai mărit și au apărut Angel și Heaven? Mă gândesc că sigur veți mai avea și alte nepoțele sau aveți deja. Cum vă simțiți când gena feminină pare să ia amploare?

Ho: Minunat, pentru că Matt mi-a îndeplinit dorința și a făcut o fetiță. Totuși, bănuiesc că Angel a apărut doar pentru că i s-a făcut Corinei milă de mine. Apariția ei m-a făcut să o iau razna mai mult decât de obicei, iar asta e ceva, nu? Adică, eu sunt cam nebun oricum. Mă tem însă că autoarea nu mi-a dăruit-o degeaba pe Angel și, prin ea, se va răzbuna cândva pentru toate glumele mele de până acum.

He: Nu învârti cuțitul în rană! Dintre noi trei, eu sunt singurul care nu am o fiică sau o nepoțică. Kim a fost prima care a reușit să rupă tradiția de a exista numai băieți în familia Morgan, apoi Hailey și Rachel. Încă mai sper și nu se știe niciodată ce ne aduce viitorul.

Ha: Eu încep să mă gândesc serios de tot la firma aia de pază de care a pomenit cândva Holden. Pe lângă asta, o să mă distrez teribil pe seama lui Cam, când se va trezi în locul meu. Când l-am cunoscut, mi-a spus că sunt exagerat de protector cu Hailey, dar și el e exact la fel. Sunt curios cum o să reacționeze când Heather i-l va prezenta pe iubitul ei.

D: Curând vine Ziua Îndrăgostiților. Știți voi, filme siropoase, la care rezultă multe șervețele mototolite, sau poate niște meciuri de fotbal, ca să lărgim orizonturile în căutare de… ? Jay Hamilton vă sună cunoscut? :)) Inimioare, flori, ciocolată. Mai ales ciocolată, Hayden! Așa că vă întreb: cum v-ați gândit să vă petreceți timpul cu soțiile voastre? V-ați gândit măcar la ceva sau lăsați totul pe ultima clipă? Sau lăsați pe seama lor pregătirile?

Ho: Meciuri de fotbal??? Doamne ferește! Și…, ia stai așa! Cine-i Jay Hamilton ăsta? Parcă îmi sună cunoscut. Nu e fotbalistul ăla pe care voiau băieții să-l pocnească acum câțiva ani? Nu contează! Nu o să ne uităm nici la filme siropoase. Marlenei i-ar poate plăcea, dar sigur o să stric eu toate momentele frumoase cu comentarii aiurea. Nu, mai bine luăm cina în oraș, într-o locație romantică.

He: De obicei, stabilim totul împreună. Nu ne-am hotărât încă ce vom face anul acesta de Valentine’s Day.

Ha: Vom lua cina acasă. Doar noi doi. Gătesc eu, iar tortul de ciocolată o să îl comand. Îmi iubesc copiii și nepoții, dar sunt câteva momente în an în care vrem să fim numai noi doi. O să-i arăt din nou cât de mult o iubesc și o să-i mulțumesc pentru viața frumoasă pe care o avem împreună.

D: Primul cuvânt la care vă gândiți atunci când le aveți în față pe femeile voastre?

Ha: Fericire. Și iubire. Împlinire. Și… Ai zis numai unul? Nu există un singur cuvânt care să exprime tot ce simt eu când mă uit la Kim.

He: Fericire.

Ho: Uimire. De ce? Pentru că, după atâția ani, încă mă mai mir cum de o femeie ca Marlene s-a măritat cu un nebun ca mine.

D: Ați schimba vreo scenă din carte care v-a pus într-o postură, să zicem, nefavorabilă în fața cuiva anume?

Ha: Niciuna. Îmi place cum m-a creat Corina, cu bune și cu rele și n-aș schimba nimic. Dacă aș schimba ceva, n-aș mai fi eu, Hayden Morgan.

Ho: Idem.

He: Idem.

D: Câteva gânduri pentru fanele cititorii voștri?

Ha: Sper că v-a plăcut povestea noastră și că nu ne veți uita curând.

He: Vă mulțumesc că ați fost alături de noi.

Ho: Eu sper să nu uitați sfaturile mele despre paturi.

D: Vă mulțumesc pentru că ați reușit să-mi acordați din timpul vostru și sper să ne mai auzim!

Triplu H: Noi îți mulțumim!


Puteți achiziționa Triplu H (vol. 1), dar și restul cărților autoarei, de pe site-ul Editurii Hathor.

Ne citim data viitoare! ^^

*Edit realizat de Ioana Duță.

capture-20160928-044054

Reclame

Autor:

Sunt eu alergând spre alte lumi.

8 gânduri despre „Let’s meet them! #1 – Frații Morgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.