Publicat în Cuvinte

O lume trasă la indigo


M-avânt spre cerul negru, fără stele,
Ce mă privește gol și făr’ de lună,
Aștept sclipirea nopților de iarnă
În luminițe aurii de stradă.

Oftez când nimeni nu e-n jur să vadă
Cum fulgii mari și albi, în cer se-adună,
Și-și lasă atingerea rece… caldă
S-alunece pe chipul meu pierdută.

O scânteie, de ochi mi se agață;
Un surâs trist se-aude-n densa ceață,
O mână pe umăr, cu greu se-așează,
Mă-ntorc spre ieri, să sperăm împreună.

Sclipiri pentru cer, se aprind nostalgii,
Demult uitate, asemeni unor priviri,
Așteptăm un destin, așezat în toate,
În vieți omenești, cinstit să ne poarte.

8b09a0542c77cb5d407f4ad7fe315e88.png

 

Autor:

O găsiți la andreea.ilie17@yahoo.com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.