Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #10 – Anne K. Joy


IMG_9263.JPG

Astăzi facem cunoștință cu Anne, o autoare de cărți romantice, pline de emoții puternice, pasiune, umor, suspans și adrenalină, în care fericirea și speranța ajung să se lege armonios în final, eroii poveștilor trăindu-și viețile așa cum le-a fost predestinat.

Debutând pe cont propriu în 2015 cu Demonii iubirii, acest volum formează împreună cu Demonul ucis și Demonii trecutului, trilogia Demonilor. De asemenea, până în prezent autoarea a mai scris trilogia Identități false (Descoperă-mă!, Ascunde-mă! și Recunoaște-mă!), dar și cărţi standalone: Dragoste în 30 de zile, Azi, mâine și pentru totdeauna, Ciocolată, dragoste și Crăciun.


  1. Bună, Anne. Spune-ne trei lucruri fără de care nu ai fii tu.

Bună, Andreea! Salutări calde şi ţie, cititorule!

Nu o să fac referire la lucrurile materiale, căci sunt efemere. Categoric o să pun pe primul loc dragostea. N-aş putea concepe să trăiesc fără să mă înconjor de iubire şi să o ofer la rândul meu. Este urmată de sinceritate şi corectitudine, mergând pe premisa că mai devreme sau mai târziu mi se va plăti cu aceeaşi monedă. Las pe ultimul loc tinereţea interioară. O să ne mai citim şi peste şaptezeci de ani şi atunci o să mă simt ca la douăzeci.

  1. Citești de mică sau te-ai apucat mai târziu? Dacă ar fi să ne recomanzi două dintre romanele de dragoste preferate, care ar fi acelea?

Nu pot să zic că am citit mult în copilărie, în principiu doar ce ni se cerea la şcoală. Au contribuit o serie de factori, dar asta este altă poveste. Lucrurile s-au schimbat când am găsit genurile care să mă atragă şi am avut acces cu uşurinţă la ele – romantic, erotic, suspans.

Ce aş recomanda? În primul rând întreaga trilogie „Cincizeci de umbre” scrisă de E. L. James şi „Atracţie periculoasă” de Judith McNaught, ca să nu zic toate cărţile autoarei. A scris puţine, dar memorabile.

  1. De când cochetezi cu scrisul? Te gândeai că aveai să ajungi să publici într-o zi?

Îmi amintesc că în copilărie m-am încăpăţânat să pun pe hârtie o poveste şi chiar am reuşit să scriu mai mult decât m-aş fi aşteptat. Sunt un om de cuvânt, iar dacă îmi pun ceva în minte sau zic că o să fac acel lucru, atunci nu mai există cale de întoarcere. Tot pe atunci am mai scris şi câteva poezii, însă n-am păstrat nimic din acea perioadă. Dar la modul serios, m-am apucat de scris în prima zi a anului 2013. Atunci a luat naştere „Demonii iubirii”, o carte pe care am terminat-o după aproape doi ani. Nici nu am pus problema să o public, căci nu cunoşteam acest domeniu, aşa că am postat-o online şi chiar şi astăzi mai poate fi citită de cei care doresc. Am avut nişte emoţii devastatoare şi mi-am asumat că s-ar putea să dau mâna cu ruşinea, întrebându-mă cu teamă şi disperare „ce mă fac dacă nu o să placă nimănui?”. Dar cu fiecare părere primită, inima creştea în mine şi prindeam curaj să continui. A urmat „Demonul ucis”, undeva prin februarie 2015, iar în aprilie am luat taurul de coarne şi am ţinut în mâini, ambele cărţi tipărite. Nu este uşor să publici o carte, dar vreau să-i sfătuiesc pe cei care au acest vis, să creadă în ei. Nimic nu este imposibil!

24991028_1513100385443128_1572026855041769317_n

  1. Cum te-ai simțit în momentul în care ți-ai ținut pentru prima dată cartea de debut în mâini? Dar atunci când romanele tale au ajuns pe mâinile citiorilor?

Emoţionată şi stresată în primele zile. Am simţit că dorinţele mele au devenit reale, palpabile, că totodată mă aflam pe un nor mare, pufos şi roz. Este un sentiment aparte, nu-ţi vine să crezi şi este ca atunci când îţi cumperi prima pereche de pantofi cu toc de 10 – 15 cm… faci ce faci şi mai mergi să-i scoţi din cutie şi să-i probezi în faţa oglinzii.  Aşa şi în cazul cărţilor, deseori le luam şi mă uitam la ele.

Când am început să primesc de la cititori fotografii cu cărţile scrise de mine, din nou m-am confruntat cu două stări: entuziasm şi încordare. Este minunat să primesc mesaje de la cititori şi să văd cărţile mele în bibliotecile lor, dar mă implic în fiecare proiect al meu şi-mi doresc să nu dau greş. Cred că fiecare cititor investeşte timp şi energie într-o carte, iar datoria mea ca autor este să fac ca opera respectivă să merite ofranda cititorului, timpul şi energia acestuia.

  1. Este vreuna dintre poveștile tale căreia i te-ai dedicat mai mult, în care ai lăsat mai mult din tine în timpul scrierii ei?

Nu aş zice că m-am dedicat mai mult, doar că îmi sunt un pas mai apropiate de suflet, „Dragoste în 30 de zile” – prin mesajul ei, şi „Demonii iubirii” – prin acţiunea aleatorie şi schimbătoare.

  1. În care dintre personajele feminine din literatură te regăsești cel mai mult?

Nu ştiu cum este în cazul altor autori, poate se regăsesc în personaje din alte cărţi decât ale lor, însă eu „las” bucăţi din sufletul meu în fiecare dintre personajele cărora le dau viaţă. Că vreau sau nu, trebuie să creez legături puternice, să intru în pielea lor şi cum altfel dacă nu dându-le câte ceva din personalitatea mea.

  1. Ce citești zilele astea?

Tocmai am început „The Billionaire’s kisses” scrisă de Julie Farrell.

  1. Te-a dezamăgit vreo carte anul acesta? Așteptările în privința ei/lor au fost prea mari?

Am criticat multe cărţi de-a lungul anilor, ceea ce mi-a adus şi o serie de discuţii. Cu toate acestea, am continuat să susţin că fiecare are dreptul la o părere, că nu trebuie să le placă şi celorlaţi ceea ce-mi place mie. Ulterior, am tipărit cărţile şi am încetat să-mi mai dau cu părerea despre alte cărţi. Cumva, acum mi se pare nedrept să critic munca altui autor şi cred că are dreptul să scrie ce vrea, cum vrea, să transmită cititorului ce simte şi doreşte.

Totuşi, o să satisfac curiozitatea celor care doresc să afle un răspuns concret –  „Finding pride” de Jill Sanders. N-am avut aşteptări de la această carte, atâta tot că ador cărţile de dragoste, siropoase, cu răsturnări de situaţie şi acţiune alertă. A nu se înţelege că nu este o carte bună, doar că nu ne-am aflat pe aceeaşi lungime de undă.

20171210_192755

  1. Lucrezi deja la o nouă idee pe care să o aduci la viață? Dacă da, ne-ai putea împărtăși un fragment? Dacă nu, ne poți oferi câteva dintre rândurile tale preferate din tot ce ai scris până astăzi?

Da, am scris câteva pagini, însă povestea este departe să-şi merite titulatura de „conturată”. Nici măcar nu ştiu încotro să mă îndrept cu firul acţiunii, lăsând totul pe spontaneitate. Iată şi câteva rânduri:

Brandon s-a ridicat şi el. I-a luat mâinile între ale lui, apoi a îmbrăţişat-o, aşa cum o făcuseră de un milion de ori în copilărie.

Îmi este dor să fim din nou noi, i-a mărturisit el, amintindu-şi de anii petrecuţi împreună.

Şi mie.

Atunci, brusc i s-a năzărit o idee lui Brandon Miller Carter. Era convins că era o nebunie, însă putea să fie salvarea tuturor.

Fugi cu mine, Grace!

Pot doar să mai adaug că cele două personaje dau dovadă de un strop de nebunie. Poate chiar puţin mai multă, pentru că momentul ales de cei doi să fugă, nu este tocmai cel mai indicat.

  1. Ce alte hobby-uri mai ai? Cum reușești să te împarți între ele?

Îmi place să merg la teatru, însă pentru încă un an sau doi o să stau departe de el, să călătoresc, să mă uit la filme – mai ales în perioada Crăciunului, să citesc cărţi de dragoste. Nimic ieşit din comun.

Cum reuşesc să mă împart între ele? În ultimul an, cu dificultate. Timpul meu liber a încetat să fie doar al meu, însă nu mă vait, căci îl petrec mai plăcut decât poate că am făcut-o vreodată, bucurându-mă realmente de viaţă.

  1. Mulțumesc pentru că ai împărtășit o parte din gândurile tale cu noi. Câteva cuvinte pentru cititori?

Draga mea, eu îţi mulţumesc pentru că m-ai provocat cu acest interviu. Mi-a făcut plăcere să răspund la fiecare dintre întrebările tale.

Iar vouă, dragi cititori, vă mulţumesc pentru că v-aţi rupt din timp pentru a-l petrece cu noi. Mulţumesc şi tuturor celor care au citit cel puţin o carte scrisă de mine, sperând că nu v-am înşelat aşteptările, iar celor care nu au făcut-o încă, vă invit să citiţi una.

Sărbători fericite!

Vă îmbrăţişez cu drag,

Anne K. Joy


IMG_9268.JPG

Dacă doriți să achiziționați cărțile autoarei, o puteți face chiar aici.

Recenzie Demonii iubiriiaici.

*Poze preluate de la Anne, din arhiva personală şi de la un cititor al autoarei.

capture-20170630-084158

 

Reclame

4 gânduri despre „La șuetă cu autorii români #10 – Anne K. Joy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.