Trei Coroane Întunecate (Trei Coroane Întunecate #1) de Kendare Blake (recenzie)

Descriere

În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.

Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete.

Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic.

Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei.

Dar pentru a deveni Regina Încoronată, nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.

ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

Gândurile mele

O lectură mai mult decât plăcută! Unică, genială și cu o poveste bine plasată în spate, mi-a dat nenumărate bătăi de cap și mi-a vânturat gândurile în toate direcțiile posibile. Însă a făcut asta într-un mod pozitiv și cât se poate de spectaculos. Abia aștept continuarea și ce vor fi dispuse să facă tripletele pentru tronul lor.

Pentru că de-abia atunci va începe adevărata luptă!

♛♛♛

„Fiecare har are lumină și întuneric.”

Ne lăsăm purtați de magia unei insule ascunse sub ceață, în inima albastră a oceanului. O insulă legendară, căreia doar puțini continentali îi mai cunosc „astăzi” secretul. O nouă generație de regine pregătește Fennbirn pentru eterna luptă, în care o singură regină va triumfa. După 6 ani petrecuți împreună, tripletele sunt despărțite și trimise în zonele specifice harului primit prin naștere de la Zeiță: Wolf Spring – Orașul naturaliștilor, Rolanth – Orașul elementalilor și Prynn – Orașul toxicilor. Dar, datorită ultimelor trei generații, ce au adus victoria de partea toxicilor, capitala Indrid Down a devenit reședința celei mai puternice familii otrăvite – Arron, asta până ce va fi ocupată de o altă Regină.

„Noi, naturaliștii, putem face plantele să crească, dar putem și să convingem un homar să intre în oală, iar familiarii noștri fac praf iepurii pe câmp. Elementalii ard pădurile la fel de simplu cum le udă cu ploaia. Harul războiului poate fi folosit pentru protecție, dar și pentru măcel. Chiar și cei care au harul viziunii sunt de multe ori blestemați să-și piardă mințile. Chiar și toxicii pot fi vindecători. Sunt celebrii pentru cruzimea lor. Toate execuțiile lor sunt oribile, cei executați sunt uciși cu otrăvuri așa de sinistre, încât le țâșnește sângele prin ochi și li se frânge spatele din cauza spasmelor.”

Tinerele ajung în cele mai de seamă familii, unde sunt educate și pregătite pentru a deveni Regine. Mezina Katharine este preluată de Arroni – conducătorii Consiliului Negru – și este nevoită să înghită numeroase otrăvuri pentru a căpăta imunitate. De asemenea, se descurcă minunat la prepararea acestora. Mirabella și-a dovedit harul elementelor la vârsta de doar 6 ani, furioasă fiind din cauză că a fost separată de surorile sale, și pare a fi cea mai puternică din generația sa, oferindu-le speranțe Preoteselor și familiei Westwood că anul acesta va fi al lor. Iar Arsinoe ajunge în sânul familiei Milone și se prezintă ca fiind cea mai slabă dintre surori, neavând nicio putere de partea sa. Familiarul ei nu a apărut încă și nu poate face să înflorească nici măcar un boboc de floare.

Până când vor împlini frumoasa vârstă de 16 ani, fetele sunt ținute departe una de cealaltă și de-abia la Festivalul Beltane, care anunță începerea Anului Ascensiunii, vor putea sta față-n față și își vor revela harurile magice, demonstrând tuturor de ce sunt în stare.

„Eu aș fi zis că toată lumea vrea asta – să fie iubit pentru propria persoană, nu pentru rang.”

Însă anul acesta vine cu unele schimbări. Două dintre surori se întâlnesc întâmplător înainte de festival. Cea mai puternică naturalistă, din ultimii zeci de ani, nu este regina Arsinoe, ci buna ei prietenă, Jules Milone, cu a sa pumă Camden, unul dintre cei mai puternici familiari care au existat până acum. Mirabella are vise de pe vremea când era încă împreună cu surorile sale și gândul că le-ar putea face vreodată rău, o macină pe dinăuntru. Arsinoe încearcă să evadeze, dar este oprită de fiecare dată, ca și cum insula ar avea voință proprie și ar (a)trage-o mereu spre ea. Chiar dacă reginelor li s-a impus un anume scop, dragostea tot găsește o cale de a se strecura neinvitată printre aceste comploturi și jocuri de culise.

Cu toții încep să observe aceste „amănunte”, iar îndoielile își fac simțită prezența în inimile oamenilor. Deși nimeni nu o spune cu voce tare, întrebarea „ce se va alege de această generație?” plutește pe buzele tuturor.

♛♛♛

„Reginele mărunte nu inspiră prea multă încredere.”

„- O să fac față, așa cum trebuie, spune ea.”

Chiar dacă este cea mai mică dintre surori și cea mai firavă, cu o constituție mult prea delicată, care cu greu reușește să supraviețuiască otrăvurilor ce-i dansează nonșalante prin toate colțurile trupului, Katharine este cea mai determinată să ajungă regină. Ajunsă pe mâna Nataliei Arron, cea mai puternică dintre toxici, mezina a avut de îndurat mult mai multe decât surorile sale. Apăsată de greutatea ultimelor generații de regine toxice, tânăra trebuie să demonstreze că și locul ei este tot pe tron, pentru a continua ce au început cele dinaintea ei. La aniversarea de 16 ani, ceea ce trebuia s-o ridice pe Kat în ochii toxicilor, să le crească respectul și admirația la persoana ei, s-a transformat într-un eșec rușinos. Însă, odată cu apariția nepotului preferat al Nataliei, Pietyr, fata începe să înflorească sub privirile otrăvite și să capete încrederea și alura unei viitoare regine.

„Arsinoe nu prea arată a regină.”

„- Ai auzit ce se spune, că reginele nu sunt de fapt oameni, replică ea. Așa că atunci când ne omorâm între noi, nu omorâm o persoană în carne și oase. Se uită în jos și adaugă: Așa se spune. Nu mai sunt atât de sigură că e și adevărat.”

Ne mutăm la Wolf Spring, unde o cunoaștem pe isteața, amuzanta și rebela Arsinoe, a doua dintre surori și cea căreia nu-i pasă de felul în care arată. Fără har și fără un familiar care s-o păzească din umbră, fata este cea mai subestimată din generația ei. Și nu doar de către cei din afara orașului său, ci și de localnicii ce o privesc cu ură, pentru că nu e în stare de nimic. Dar familia Milone are încredere în ea, în harul ei care nu s-a manifestat deocamdată, în rezistența ei și în faptul că are înaintea ochilor un drum predestinat. Poate că Arsinoe e departe de ceea ce numim regalitate, nepăsându-i prea mult de semnificația acestui statut, dar asta nu înseamnă că nu are cel puțin o șansă de a arăta că este mult mai mult de atât. Și, cu siguranță, Fennbirn este de aceeași părere, altfel i-ar fi adus moartea de la prima ieșire în largul oceanului.

„Reginele nu trebuie să-și iubească surorile. A știut asta dintotdeauna, chiar și când erau împreună la Black Cottage, când le iubea chiar dacă nu trebuia.

Sunt regine. Trebuie să moară.”

„Le iubesc.”

Puternică, frumoasă, devotată și plină de compasiune, Mirabella are toate atuurile de a-și lua în primire tronul mult așteptat de elementali. Mânuind foarte bine preferatele sale, furtuna și focul, tânăra ar putea să scape destul de ușor de celelalte regine, dar iubirea pentru ele și nostalgia amintirilor încă îi persistă în interior, ca să le dorească ceva rău. Prietenele sale, Bree Westwood și Elizabeth, o novice a Templului, sunt de partea ei, însă Preotesele au grijă să le înăbușe orice tentativă de scăpare din acest joc crud al morții. În afară de casa familiei Westwood, în oricare alt loc din Rolanth pașii îi sunt urmăriți de Templu și nu poate face absolut nimic, fără ca acesta să afle în cele din urmă. Nu e o noutate pentru nimeni că Preotesele au ales-o pe Mira. Au ales să urmeze regina care va câștiga. Dar oare chiar așa va fi?

♛♛♛

„M-am îmbarcat pe o corabie în golf, am navigat prin ceață și am ajuns la Fennbirn, deși de câte ori am navigat pe direcția aceea, Fennbirn nu era acolo. Iar acum sunt aici și iau parte la toată nebunia asta.”

După cum se observă, femeile sunt cele care guvernează pe insula Fennbirn, bărbații neavând prea multe drepturi de a interveni în bunul mers al lucrurilor. Ele conduc insula, Consiliul Negru și Templul, cuvântul lor fiind lege. Nici măcar continentalii nu au șanse să schimbe ceva în acest loc ascuns de lume. De aceea, le este destul de greu să găsească insula, dacă aceasta nu le permite înaintarea prin ceața deasă ce se lasă în jurul ei.

♛♛♛

„Nimeni nu își dorește cu adevărat să fie regină.”

Cine zice că istoria se va repeta la nesfârșit, că reginele nu vor putea supraviețui jocului și că nu își vor putea trăi fiecare viața așa cum dorește, după ce totul se va termina? Fără implicația Consiliului, a Preoteselor și a tuturor celor care le vor despărțite? Fără ca ura și alte gânduri negre să le întunece mintea? Pentru că, mai presus de tot, indiferent de ce se va întâmpla, încă au o legătură foarte puternică ce le ține pe loc. Încă sunt surori.

Și asta ar putea fi oare îndeajuns pentru ele, ca să arate insulei de ce sunt în stare? Că sunt mai mult decât simpli pioni pe o tablă veche de șah? Vor putea demonstra că sunt mai mult decât Trei Coroane Întunecate, modelate după bunul plac al insulei?

♛♛♛

„- Pe insula asta există și surori care să se iubească?”

Narat la persoana a treia, acest prim volum împletește armonios cele trei povești ale reginelor, dinainte ca lupta pentru tron să înceapă. Petrecem alături de ele la aniversarea de 16 ani, căutăm haine întunecate dintre cele mai frumoase pentru festivalul Beltane și ne pregătim de revelarea celor mai puternice haruri magice, în timp ce curtezanii de pe continent caută atenția viitoarei Regine. Nu avem parte de prea multă acțiune, decât spre final, când se dă startul Anului Ascensiunii. Până la următorul Beltane, tripletele sunt forțate și îndemnate să facă tot ce le stă în puteri pentru a scăpa una de cealaltă și, la final, doar una trebuie să mai rămână în picioare. Cel puțin până ce se va naște următoarea generație.

Deși, la început, a fost ușor enervant să rămân în pom cu poveștile, alternând când cu una, când cu alta, m-am pierdut totuși rapid în lumea fascinantă a lui Blake și acest aspect n-a mai contat deloc pentru mine. Am empatizat cu toate cele trei surori încă de la primele zeci de pagini, dar recunosc că Arsinoe este printre preferatele mele. De asemenea, Jules și puma ei Camden. Toate personajele ce se perindă prin carte sunt frumos conturate, încăpățânate și în stare de orice, pentru ca cei apropiați să fie bine.

„Harurile contează tot mai puțin. Acum coroanele nu se mai câștigă, se construiesc prin politici și alianțe.”

Aș vrea ca generațiile de triplete să înceteze să se mai lupte între ele, să se maturizeze mai mult și să se axeze pe cei care le vor împotrivă. Să conducă împreună insula și nu prin vărsare de sânge. Să aducă o schimbare care să smulgă din rădăcini aceste obiceiuri străvechi. Dar până acolo, e cale lungă și, cu siguranță, vom trece prin multe evenimente neașteptate.

În așteptarea celui de-al doilea volum, haideți să ne bucurăm de un playlist pe măsura unor Regine Întunecate. Indiferent care este preferata voastră (elementala, naturalista sau toxica) sau poate chiar toate trei, muzica este remediul perfect pentru a ne apropia mai mult de tripletele noastre.

Un joc de putere convingător, extrem de periculos și controlat de alții, pentru așa-zisul bine pe care se presupune că ei îl fac reginelor. Dar poate că cele trei se vor dovedi mai mult decât își vor da vreodată seama cei din jur. Chiar dacă la fiecare generație, rămânerea unei singure regine este un fel de lege nescrisă, poate că, în cele din urmă, lucrurile nu vor mai sta chiar așa.

Nota mea: 4.5/5

Cartea mi-a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge), căreia îi mulțumesc tare mult pentru această poveste magică! O puteți achiziționa de aici.

*Imaginile cu Reginele sunt luate de pe Pinterest.