Publicat în Reviews, Uncategorized

Un colț de lume (Wattpad) #1 – „Călăul” de EvaAse


Bună, dragilor! De ceva vreme (multă vreme chiar!) mă gândesc la o rubrică în care să vă prezint/recenzez cărțile pe care eu le-am descoperit de-a lungul „șederii” mele pe Wattpad. Nici nu știu când a trecut timpul așa de repede, dar iată că deja sunt aproape trei ani de când am „pășit” pe această platformă și încă îmi duc veacul pe acolo. Wattpad este un mic colțisor de lume, unde am cunoscut mulți scriitori la început de drum, scriitori care ușor, ușor au crescut sub ochii mei, devenind din ce în ce mai buni la ceea ce fac. Doresc să-i felicit din nou pe această cale și să le urez inspirație și succes în continuare!

Prima carte despre care o să vă vorbesc astăzi este Călăul de EvaAse (ElaAse), o tânără cu mult potențial care a evoluat foarte mult, iar asta se poate observa de la capitol la capitol. Dacă aruncați o privire la povestea ei (de altfel, prima scrisă pe Wattpad), dar și la celelalte două care sunt în curs de scriere, Beautiful monster și She knows, veți constata o îmbunătățire deloc de neglijat. Vă asigur că nu veți regreta! Nici n-o să vă dați seama când ați ajuns la final, sperând la mai mult. Oricum, aveți ce citi! 101 de capitole nu sunt chiar de colo!

A fost printre primele povești pe care le-am descoperit pe watt și am citit-o cu reticență la început, din cauza coperții (acum este alta). Dar, pe măsură ce citeam și avansam cu lectura, eram tot mai prinsă în poveste și nu mă mai puteam dezlipi de ea, așteptând cu nerăbdare fiecare capitol, indiferent de cât dura până ce aveam să mă bucur de el. Nici nu mă puteam înșela mai mult! Conținutul a reușit să mă captiveze în ciuda învelișului care-l acoperea!

capture-20170630-084557

Sinopsis

” Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. „

Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său.

Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară.

capture-20170630-084557

Wattpad ne pune la dispoziție și alegerea personajelor noastre, artiști din diverse domenii ce se apropie de imaginea pe care o avem în cap, atunci când ne gândim la ele.

Distribuția

Maximilian Browns – Nick Bateman

Maria Weaver – Nina Dobrev

Kevin Scotch – Michael Trevino

Emma Miller – Dianna Agron


nick bateman 40-horz.jpg

Maximilian Browns nu a fost mereu așa: nepăsător, rece, închis în el, nepermițând oamenilor din preajmă să se apropie mai mult decât era nevoie. Un moment important și extrem de greu pentru oricine a survenit în copilăria sa. Nu era și nu este ușor pentru niciun copil să asiste neputincios la divorțul părinților lui și să fie nevoit să aleagă între aceștia.

Acea clipă decisivă n-a avut urmări prea fericite, ceea ce era de așteptat. Max începuse să-i îndepărteze pe toți de lângă el, prin comportamentul violent și vorbele acide. Nu a permis niciodată ca legăturile cu fetele să treacă la un stadiu mai ridicat. Nu mai știa ce este aceea o familie și nici nu dorea să-și întemeieze vreodată una. Inconștient, spera că dacă este astfel, nu va păți același lucru ca și cei care trebuiau să-i îndrume pașii în viață.

nina-dobrev-at-we-day-toronto-2015-in-toronto-10-01-2015_1-horz.jpg

Maria Weaver este cea mai curioasă persoană pe care am întâlnit-o în această carte, dar într-un mod pozitiv, deși unui anume mascul nu prea îi convine această „calitate”, în special la o fată. Mia pentru prieteni, urând să i se spună pe numele întreg, are de dus lupte grele cu Max, care preferă să o strige Maria, ori de câte ori drumul li se intersectează. Și nu doar drumurile! Inevitabil, gândurile lor se duc către celălalt, chiar și de la cel mai mic lucru care poate aminti de acesta.

La fel ca și în situația lui Max, tânăra a fost nevoită să vadă cum familia ei se destrăma ușor-ușor, tatăl său părăsindu-le când aceasta era de-o șchioapă. Închipuie-ți o fetiță cu niște ochișori imenși, cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii roșii, care strigă neîncetat după cel care ar fi trebuit s-o apere de nedreptățile vieții, învățându-o cum să le facă față. Închipuie-ți numai! Un suflețel pur de om care nu înțelegea de ce tatăl ei nu se întorcea înapoi la ea, pentru a o îmbrățișa și pentru a-i spune că totul avea să fie bine.

d02c554ef783da5c17076dc630a65e8c.jpg

Anii au trecut și fiecare a încercat să treacă peste ceea ce s-a întâmplat în felul său. Însă, durerea, furia și neputința erau tot acolo, gata să iasă la suprafață, dacă ceva amenința să le distrugă echilibrul pe care cu greu au reușit să și-l găsească. Întâlnirea celor doi va fi catalizatorul ce le va declanșa acele emoții de care nu se credeau în stare, în special lui Max, un „alexitimic în negare”, după cum îl caracterizează Maria, spre disperarea acestuia.

Studentă la arhitectură, fata este nevoită să se mute din vechiul apartament din cauza renovărilor și ajunge să staționeze în același bloc unde locuia Max împreună cu cel mai bun prieten al său, Kevin Scotch, și iubita acestuia, Emma Miller. Coincidența face ca Maria (și mie îmi place să-i spun astfel, nu doar lui Maximilian, dar să nu mă dați de gol! shhh!) să fie vecină de palier cu Emma. Chiar din prima zi în care s-au întâlnit, este invitată de către blondă să ia masa împreună în apartamentul iubitului ei. Acolo îl va cunoaște pe Max, iar reacția tipului nu este una prea pozitivă la vederea Mariei, crezând că și tânăra se va da la el, ca toate celelalte dinainte, deși abia ce a întâlnit-o.

3

” Sunt, Maria Weaver. ” vorbesc și-i întind mâna. Zâmbește oarecum ironic și-mi privește mâna ciudat. […]

” Nu-mi plac oamenii noi! ” spune și mă simt destul de jenată, în așa fel încât las mâna să cadă pe lângă corpul meu și evit să-l privesc. Emma face câțiva pașii apropiindu-se de noi, iar Kevin se așează pe unul din scaune.

” Mia, el e Max, Max Browns, prietenul nostru cel mai bun și de asemenea colegul lui Kevin de apartament. ” Fata blondă mă lămurește, iar eu aprob ușor din cap, ca mai apoi să mă învârt puțin. Cred că e mai bine să plec, nu mă simt binevenită aici și asta se datorează noii apariții, tipul acesta puțin cam arogant.

###

Îmi transmite ceva ciudat. Pare călduroasă, bună și trezește ceva în mine. Ceva ce-a făcut parte din viața mea, ceva frumos. Dar întotdeauna am crezut că frumos sună trecutul.

###

” Hello, ce faci? ” vocea lui Max mă cutremură.  
” Îl închid și așa nimeni nu se mai uită. ” spun în șoaptă pentru a nu-i trezi pe cei doi.  
” Mă uit eu … ” spune iar eu dau din cap ironic.  
” Da, sigur! ” spun, dar sunt oprită de el.

” Mă uit eu, deși l-am văzut de cel puțin 10 ori. E diferit atunci când ai alături altă persoană, decât cea pe care ai avut-o alături când l-ai mai vizionat.” Spune uitându-se în continuare la film. Asta a fost profund, prea profund pentru Browns Max.

” E ciudat … ” spun, dar mă opresc. Privirea lui cade imediat pe mine și așteaptă continuarea. ” E ciudat faptul că au trecut 3 ore de când stăm în aceeași încăpere și nu ai spus nimic răutăcios sau ironic la adresa mea. ” Spun, iar el zâmbește. Nu am observat până acum ce zâmbet frumos are, nu l-am observat pe el cât de drăguț este și ce ochi frumoși are. Am observat doar ironia din el și răutatea.

” Nu vreau să-ți stric și ziua asta. ”
 

0e2650bdce68a75ef57719201215e60f.jpg
 

Deschide ușa larg și, în secunda următoare, pantofii mei fac contat cu capul lui.

 

”La dracu!” țipă și-și apără fața cu mâinile.
 
”Nenorocitule!” urlu la propriu spre el și-i împing pieptul puternic cu ambele mâini. Reușesc cu greutate să-l fac să facă doi-trei pași în casă și să intru și eu odată cu el.

”Nebuno, oprește-te!” țipă către mine, iar mâna mea dreaptă face contact cu fața lui. Capul lui se dă ușor într-o parte și pot realiza liniștea din jurul nostru. Cei doi, care acum intrați și ei în apartament, ne privesc speriați și așteaptă agitați răbufnirea lui Max. 
 
”Ți-am spus, să nu-mi spui mie ce să fac!” Îi scuip cuvintele, iar el își mărește ochii.  
 
”Doar n-ai făcut asta!” spune printre dinți și-și strânge pumnii.
 
”Ba da, am făcut-o! Ce o să-mi faci? O să mă dai afară? O să mă înjuri? O să lovești? Ce vei face?” urlu la el tot ce-mi vine în minte. Își strânge ochii preț de câteva secunde și răsuflă greu, timp în care privirea mea încă îl detestă.

###

Maria e doar o altă fată, una pe care n-o suport, una care m-a înnebunit de când a venit aici, una care mă calcă pe nervi și una care mă face să simt tot ceea ce nu pot spune în cuvinte.

Nu-mi pasă nici de ea, nici de faptul că mă înnebunește, că mă face să fiu ceea ce eu nu sunt, că mă enervez atât de repede când sunt în preajma ei sau că mă face să mă blochez atunci când se uită la mine, atunci când mă face să simt ceea ce eu nu vreau, ceva ciudat, ceea ce nu am mai simțit și nu știu cum să descriu asta.

c5c8ac981f8a8a9c1593c97cf252593d

”Ți-e dor de el?” reușește să mă întrebe, iar eu rămân ușor uimită. 

”Nu știu, poate da, pentru că e tata sau poate nu, pentru că m-a părăsit și a uitat de mine.” Afirm și o lacrimă își face apariția. 

”Și doar pentru că nu e lângă tine acum, asta nu înseamnă că te-a uitat.” Continuă și tot ce vreau acum e să plâng în hohote. 

”Dar a plecat…” adaug.

”Dar se va întoarce într-o zi și va realiza ce-a pierdut. Cei mai frumoși ani din viața fiicei lui.” Adaugă și schițez un zâmbet. 

”Dar va fi prea târziu…” îi spun, iar el îmi întâlnește privirea plină de emoție. 

”Poate. Dar cică niciodată nu e prea târziu.” 

###

” Pe mine nimic nu mă va schimba! ” spun indignat de spusele lui.

” Ai dreptate cu nimic, dar te asigur că nimeni o va face. ” sfârșește și se ridică de pe canapea pentru a părăsi încăperea. Știu ce a vrut să spună, că Mia va reuși să o facă. Să mă schimbe.

Am descoperit ce scrie și sunt puțin uimită. Pe font negru, scris îngrijit și clar se descifrează fraza: ” Și demonul a fost înger, doar că i s-au tăiat aripile. ” […] sunt sigură că înseamnă mai mult decât un citat scris pe propria piele.

Îmi zâmbește și decide să-mi dezvăluie adevărul. ” Da, îmi voi mai face tatuaje permanente și asta doar dacă ceva sau cineva merită memorat pentru totdeauna. ” spune și chiar a lovit punctul acela sensibil.
f3495486c0335cfecbffd14b4a30f1c0-horz.jpg

” Bună, peștișorule! ” o salut, iar zâmbetul de pe fața ei trădează amuzament. Își dă una din șuvițe după ureche, ca mai apoi să facă câțiva pași în față. 

” Bună ziua, domnule Browns! Costum? Ce onoare! Ce sărbătorim? ” mă ironizează și zâmbește așa inocent. Fata asta te poate omorî cu zâmbetul pe buze. Își strânge la piept cele trei cărți, iar eu doar îmi trec mâna prin părul ciufulit.

” Nimic special. ” mărturisesc, iar privirea ei cade pe cravata din mâna mea. Râde, lăsându-și capul pe spate, iar eu mă încrunt.

” Să înțeleg că n-avem habar să ne prindem cravata? Știi … degeaba domn, costum, dacă nu avem cravată. ” continuă ironia și se apropie întinzându-mi cele trei cărți. Mă pune să le țin, iar ea îmi smulge cravata din mână. Îmi prinde gulerul și-l ridică ușor în sus, pentru a avea acces la gâtul meu, iar momentul în care îmi atinge pielea, simt cum mă cutremur.

” Apleacă-te! ” ordonă, iar eu zâmbesc. Mă las mult mai în față, iar culoarea obrajilor ei sunt roșiatică. ” Ești așa înalt. ” face remarca și oftează scurt. 

” Ești tu doar prea micuță. ” comentez iar fața ei se încruntă. În încercarea ei de a-mi prinde cravata, pot observa gestul de a-și scoate limba atunci când e concentrată. După câteva clipe, îmi dau seama că-mi așează cămașa și sacoul, ca mai apoi să se retragă din fața mea, nu înainte să-și recupereze cărțile.

” Mulțumesc! ” spun și ea își arcuiește buzele într-un zâmbet. Dă apreciativ din cap și pleacă spre lift. Îi urmăresc pașii până la intrarea în cutia metalică, ca mai apoi să mă pun și eu în mișcare. Nu-mi pot stăpâni zâmbetul tâmpit de pe față și chiar simt ceva ciudat în interiorul meu.

fa437817f5fd9f7d52bda56d56244053-horz.jpg

”Nu le-a păsat deloc.”

„Îl iubesc, îl iubesc pe bărbatul din stânga mea, dar uneori iubirea nu-i de ajuns, nu asta îmi va garanta că el va avea încredere în mine necondiționată, nu pentru o clipă sau pentru un moment trecător și uitat. Nu asta îmi va garanta că el va fi lângă mine, indiferent câte obstacole întâmpinăm împreună, nimic din toate astea nu-mi vor garanta că fericirea mea nu va fi propria autodistrugere.”

3

După cum se observă și din fragmentele de mai sus (iar acestea sunt doar câteva dintre adorabilele momente împreună!), relația celor doi este când caldă, când rece, iar replicile lor spumoase și numeroasele altercații condimentează întreaga carte, neoferindu-ți nici cea mai mică șansă de a o lăsa jos.

Niciunul nu se lasă mai prejos și nu-și permite să cedeze în fața celuilalt. Scot ce este mai rău unul din altul.

Mereu timidă și nu prea vorbăreață din fire, Maria a învățat să aibă pregătit un răspuns pentru fiecare dintre „atacurile” inițiate, de cele mai multe ori, de către brunet. Și chiar nu este ușor să-i faci față lui Maximilian Browns! Fata noastră a avut de pătimit extrem de multe de pe urma lui, fiindcă nu știi niciodată la ce să te aștepți de la el. În clipa asta, te surprinde plăcut cu ceva ce nu-l credeai în stare, ca în clipa imediat următoare, arogantul din el să iasă la suprafață și lucrurile să se schimbe la 180 de grade.

„Așa îmi aduc aminte de ea, de atunci am știu că fata asta va reuși să-mi răstoarne lumea, mă va face să-mi înghit toate cuvintele jignitoare aduse în numele iubirii, mă va face să-mi înfrunt orgoliul și mă va conduce pe un drum mai bun. Am știu din clipa în care am văzut-o! E ca atunci când apare cineva care își demonstrează că ai fost prost toată viața până la ea.”

” Mă doare și atunci când mă privești. ”

Din prima clipă în care a întâlnit-o pe Maria, sentimentele lui Max au căpătat o intensitate care-l speria. Nu știa ce se întâmplă cu el, de ce îi făcea uneori plăcere să stea prin preajma tinerei, iar alteori, îi venea să o strângă de gât. Nu ar fi recunoscut nici mort aceste lucruri, dar când totul pare că-l apasă mai mult cu fiecare zi, se trezește că-i mărturisește bunului său prieten ce se întâmplă, încercând să găsească un verdict pentru ceea ce simte. Ceea ce-i spune Kevin, nu este chiar pe placul brunetului, dar dragostei nu-i poți dicta când să-și facă apariția. Ea apare pur și simplu, gata să te salveze… sau să te distrugă.

large (1)

Titlul – Călăul – este unul cu un impact mare asupra vieții personajelor. Este singurul cuvânt care descrie perfect întreaga carte. Atât Maria, cât și Max vor fi proprii călăi ai alegerilor pe care le fac unul în detrimentul celuilalt.

Ironiile schimbate, înțepăturile, nesiguranța și certurile, momentele de respiro, prieteniile bine închegate, nedreptățile de care au parte și visele pentru un viitor incert creionează un volum năucitor, în care sentimentele adevărate vor ieși în cele din urmă la iveală, oricât de mult ai lupta pentru ca ele să rămână ascunse. Nu vei reuși să scapi de ceea ce ți-e scris. Indiferent prin ce ai fost nevoit să treci la un moment dat, asta nu înseamnă că vei ajunge să te asemeni cu cei care te-au „lovit” cândva prin acțiunile lor inconștiente.

Trebuie doar să vrei să ai parte de ceea ce te face fericit, de ceea ce iubești, să-ți dorești asta mai mult ca orice și să nu alegi să fugi.

Încă de la primele capitole, am știut că o să ajungă o carte importantă pentru mine și că voi ajunge în acea fază de a n-o uita prea ușor. Mă bucur că am putut lua parte la povestea simplă, dar atât de complicată a Mariei și a lui Max și că lucrurile au început să se așeze în viața lor, chiar dacă va mai exista o fărâmă acolo între ei, ceva care nu avea cum să nu te marcheze, oricât de nepăsător ai fi fost. Avem parte de un final „nuanțat”, oglinda întregii povești! Nici nu aș fi putut cere mai mult! Felicitările mele pentru toată munca depusă, pentru imaginația fără limite, pentru tot ce ne-ai oferit, dragă EvaAse! 

 

capture-20160928-044054

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s