Publicat în Reviews

„Jocuri periculoase” de Jackie Collins (recenzie)


IMG_20170625_172458.jpg

Descriere

Șefului mafiot Enzio Bassalino nu-i stă nimeni în cale și, mai ales, nimeni nu îndrăznește să-i strice afacerile. Așadar, când frumoasa activistă pentru drepturile femeii Margaret Brown convinge prea multe prostituate să rupă rândurile, este scoasă din joc cu brutalitate.

Trei femei extraordinare jură să-l distrugă pe Bassalino – distrugându-i pe cei trei fii ai săi și utilizând singura armă împotriva căreia aceștia nu pot să reziste. Aparent inocenta și fragila Beth îl vânează pe Frank la New York, starul de film Rio îl va seduce pe Angelo la Londra, iar superba și vicleana Lara îl va ademeni pe Nick la Los Angeles.

Dar este un joc periculos, ce implică intrigi uluitoare, suspans, erotism și pasiune interzisă. Iar rezultatul va fi o luptă pe viată și pe moarte în lumea ucigătoare a crimei organizate. Trei femei frumoase s-au hotărat să dovedească faptul că, în materie de răzbunare, femeia este mult, mult mai periculoasă decât bărbatul.

„Un roman uluitor, pe care nu-l poți lăsa din mână. Cititorul va trăi la maximum fiecare aventură a eroinelor.“ (Sunday Book Review)

Gândurile mele

Atunci când lupți pentru o cauză nobilă și dai tot ce e mai bun din tine, fără nici o urmă de egoism, nu mai ții cont de răul care bate la ușă, ca și urmare a dedicării tale active pentru ceva benefic societății în care trăiești.

Margaret Brown începe promițător în susținerea drepturilor femeilor care, din cauza unor împrejurimi nefericite, ajung să se prostitueze pentru a-și duce traiul în această lume nedreaptă. Astfel că, atrăgând un număr impresionant de adepte în această luptă aprigă, spre enervarea mafioților italieni, își găsește sfârșitul tragic chiar în mijlocul mulțimii ce asista plină de speranță la motivațiile acestei femei puternice, care nu cunoștea frica și ideea de a renunța, atunci când își propunea ceva în minte.

„Enzio răspunse din biroul lui. Zâmbi şi dădu din cap. Sigur că lucrurile reveniseră la normal. Avusese dreptate. Decizia lui era singura cale. Putea fi pe jumătate pensionat, însă, când erau probleme importante de rezolvat, apelau întotdeauna la el.

Frank, fiul său cel mai mare, îi sugerase alte moduri de a rezolva problema. Dar ce ştia Frank? Avea treizeci şi şase de ani, era un bun om de afaceri, dar când era vorba să ia o decizie, ideile lui erau prea blânde. Ce rost aveau ameninţările dacă nu aveai de gând să le pui în practică?

Acţiunile în forţă ca în vremurile bune erau unica variantă.”

Prietenele și surorile sale, devastate după o asemenea veste, își pun în cap să se răzbune pe Enzio Bassalino, iar cel mai bun mod prin care pot să facă asta, este prin intermediul celor trei fii ai săi. Erau în stare de orice pentru ca moartea lui Margaret să nu fi fost una în zadar. Sperau ca planul să reușească și totul să revină cât de cât la normal.

Pentru șeful mafiot, băieții reprezentau mândria sa și tot ce fusese el în tinerețe. Singurul care părea că o să-i ia pe urme tatălui în toate era Frank, cel mai mare dintre frați. Nick și Angelo, mezinul, nu împărtășeau această moștenire de gene, preferând să stea departe de pericol. La un moment dat, chiar mărturisesc amândoi că și-ar fi dorit să fie orfani, dar nu ar fi recunoscut niciodată în fața tatălui acest lucru. Angelo își amintește că, în adolescență, și-a exprimat dorința de a alege calea artistică, însă Enzio îl bătuse de-i sunase apa în cap și-l închisese în camera sa, pentru aceste „prostii” care-i treceau prin minte. Nu că acum s-ar fi schimbat, era la fel de pierde-vară. Încă avea timp să se maturizeze, spunea mereu Enzio.

„…Lara tot călătorise. Cele mai bune locuri, cele mai potrivite momente și cei mai buni bărbați. Atunci când Margaret fusese împușcată, se oprise să se gândească. Ce făcea cu viața ei? De ce era atât de important să fie în locul potrivit, la momentul potrivit și cu bărbatul potrivit? De ce căuta mereu însoțitori plictisitori, care căutau plăcerea și care nu-i puteau oferi decât bani? Era așa incitant să fii fotografiat la fiecare aeroport? Să fi citat în fiecare revistă de modă de doi bani? Și de ce trebuia să călătorească pe Nil? Să facă safari în Africa? Schi în Gstaad? Și să-și petreacă vara în Sardinia?

Dacă se gândea bine, părea o viață atât de searbădă. Moartea lui Margaret, călătoria la New York și timpul petrecut cu prietenii lui Margaret și sora ei Beth o făcuseră să-și dea seama de toate astea.”

Planul fetelor ia amploare și fiecare își alege victima, în funcție de fratele cui i s-ar potrivi mai bine. Lara pune ochii pe Nick, amândoi având în comun o frumusețe naturală, care nu trece cu vederea nimănui. „Logodit” pe moment cu o stea de cinema care, cu ceva ani în plus, ar putea să-i fie chiar mamă, Nick are impresia că și-a găsit femeia vieții lui. Asta până când Lara apare în viața sa și atracția puternică ce o simt unul pentru celălalt îi acaparează zdravăn pe amândoi.

Rio se ocupă de Angelo, ajungând să-l joace pe degete cum știe mai bine, iar el, în loc să stea cât mai departe de ea, rămâne fermecat de tipă, ceea ce, pentru tânăr, chiar este o noutate. Obișnuit ca femeile să-i cadă în plasă și să se țină scai de el, Rio îl incită ca nimeni alta și e decis să-i arate de ce este în stare masculul din el.

„Margaret nu pierdea niciodată vremea să se facă înțeleasă.
Rio stătuse cu Margaret în apartamentul ei două săptămâni, înainte să se mute înapoi în al ei. Învățase mai mult în aceste două săptămâni decât în toată viața de până atunci.”

Lui Beth, cea mai tânără dintre fete, îi este încredințat Frank, acesta având o pasiune pentru tinerele inocente, cu un aer de virgine, așa cum era și soția sa atunci când s-au căsătorit. Deși, la prima vedere, tânăra nu părea că avea să reușească să-și joace rolul până la final, pentru Margaret era în stare să facă tot ce-i stătea în putință. Îl prinde în mrejele sale pe mafiot și aranjează lucrurile, astfel încât soția însărcinată a acestuia să îi prindă în flagrant.

„- Nu renunț, spuse ea ferm. […] Nu uita că sunt sora lui Margaret. Vreau să fac ceva la fel de mult ca și restul. Și voi putea, ai să vezi.”  

Însă, deși situația pare a fi în favoarea fetelor, consecințele nu întârzie să apară și unele dintre ele se trezesc că toată chestia asta cu răzbunarea a fost doar o prostie. Nu le-o va aduce pe Margaret înapoi și nici nu simt că au făcut ce trebuia. Sora lor mai mare nu ar fi fost niciodată de acord cu așa ceva. Iar lucrurile se precipită și mai tare atunci când iubitul lui Margaret dorește să se răzbune într-un alt fel, mult mai rău decât planul fetelor. Folosește aceleași arme ca și cei care i-au ucis femeia.

Și se lasă cu explozii, atât pasionale, cât și de-a dreptul mortale, înlăturând pe oricine și orice i-ar sta în cale.

Cine va câștiga acest joc al puterii, un joc țesut de intrigi, manipulări în masă, control absolut și pericol la tot pasul? Odată ce ai te-ai aruncat în el, nu mai e cale de întoarcere.

Nota mea: 3.5/5

nota-3,5

capture-20160928-044054

Anunțuri

Un gând despre „„Jocuri periculoase” de Jackie Collins (recenzie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s