Publicat în Reviews

Întoarcere la casa de vară (The Summerhouse #2) de Jude Deveraux (recenzie)


IMG_20170615_172845.jpg

Descriere

Magia există în casa de vară din Maine, unde misterioasa Madame Zoya le-a împlinit cele mai ascunse dorințe vizitatorilor ei. Acum, trei femei au venit în acest loc special avînd un lucru în comun: un trecut dureros pe care fiecare ar vrea să-l rescrie. Amy, care ascunde o pierdere sfîșietoare în spatele căsniciei și familiei ei aparent perfecte… Faith, o văduvă de treizeci și ceva de ani, care suferă după un bărbat și Zoë, o artistă ocolită de oamenii din orașul ei natal din motive neștiute de ea, după ce o seară traumatizantă i-a șters memoria.

Cu puterile lor mistice, Madame Zoya și sora ei, Primrose, încearcă să le redea speranța și încrederea în puterea dragostei. Deși fiecare are parte de surprize, oare întoarcerea în timp le va aduce, în final, fericirea așteptată?

Gândurile mele

Dacă ai putea să te întorci în trecut, ai face-o? Dacă într-adevăr chestia asta ar merge, ți-ai dori să-l rescrii pe al tău? La care dintre deciziile deja luate ai renunța? Sau nu ai schimba nimic și ai prefera că totul să rămână exact la fel? Consideri că ești fericita cu viața ta așa cum este ea, cu bune și cu rele? Ești împlinită cu ceea ce ai sau ți-ai fi dorit mai mult?

Am mai afirmat deja că romanele care au strecurată printre pagini și o călătorie în timp au ajuns să fie printre preferatele mele. Iar această lectură nu face excepție. Modul prin care autoarea pune minuțios în scenă detaliile care conduc la această călătorie absolut fascinantă în secolul XVIII m-a ținut cu sufletul la gură și m-a trecut, fără să-mi dau seama, în vremurile de-atunci, făcându-mă să sper că protagonistele noastre vor reuși să se regăsească pe ele, cele de odinioară.

„Recunoștea magia când o vedea și știa că o simțise pe propria-i piele.”

Poveștile de viață ale acestor femei necunoscute au o mică „fisură” la un moment dat, ceea ce le va bloca în acea clipă și le va ține strâns înlănțuite în trecut, oricât vor încerca cei din jur să le aducă „la suprafață”. Au continuat să stea pe loc, evitând orice șansă de a lupta ca să-și revină din amorțeala ce le-a acaparat trup și suflet. Deși nu chiar totul are rezolvare, nu se știe niciodată ce va fi, dacă nu încerci să treci peste ceea ce te apasă.

Trei femei vor fi aduse împreună în casa de vară din Maine, pentru un motiv care nu va întârzia să se lase elucidat. Fiecare, cu un trecut mai mult sau mai puțin dureros, plin de regrete, furie și disperare, va încerca să învețe una de la cealaltă cum să treacă peste acel moment care le-a marcat sufletește și ușor, ușor vor avea din nou încredere în ceea ce fac, în ceea ce sunt și în ceea ce pot deveni. A fost greu pentru ele să ajungă până aici, dar, cum-necum, au reușit și singura șansă este de a-și asculta instinctele până la capăt, atunci când mintea nu pare a fi în concordanță cu inima.

„Stephen nu își dădea seama cum cîteva zile petrecute la o casă de vară din Maine cu cîteva necunoscute aveau s-o ajute, dar nu avea nicio altă idee. Cu fiecare zi, Amy părea să se închidă în sine și mai mult. Părea să o piardă încetul cu încetul. Și știa că, dacă o pierdea pe Amy, își pierdea viața. Ea era viața lui.”

De mic copil, Amy a știut ce vrea să facă în viață. La doar șase ani, i-a spus prietenului ei de la grădință, Stephen, că, la terminarea colegiului, se vor căsători și vor avea trei copii: doi băieți și o fată. Dragostea ce și-o purtau a învins, iar cei doi și-au croit același drum, în timp ce planul bine pus la punct al lui Amy se materializa pe lângă ei. Însă, fericirea nu ține mult, iar ea pierde a treia sarcină – fetița care nu a mai apucat să vadă lumina zilei și să simtă iubirea familiei ce o aștepta nerăbdătoare.

Din acea clipă, ceva se rupe în Amy și devine de nerecunoscut. Nu mai avea acea energie debordantă ce o împrăștia peste tot în jur. Lumea părea să nu se mai descurce în lipsa ei. Planurile pregătite din timp erau greu de respectat, când ea nu mai era acolo, gata să controleze situația. Iar familia ei simțea asta cel mai mult. Un episod în acest sens este atunci când Stephen se duce la muncă cu două șosete diferite în picioare, aspect de care se preocupa până în acel moment soția lui.

„- Uneori, am impresia că joc într-o piesă suprarealistă cu un singur act. Știu că mi-ai dat un inel și l-am purtat la gît doi ani. Mai știu și că noi doi vorbim despre căsătorie de parcă am fi făcut-o de mult. Dar adevărul e că tu nu m-ai cerut în căsătorie, oficial, și eu nu am acceptat. […] Am nevoie de timp ca să hotărăsc ce fac cu viața mea.
– Blestematul! spuse Eddie printre dinți și strîngînd pumnii.
– Stai puțin! Credeam că Ty e și prietenul tău.
– Nu cînd e vorba de dragoste.
Faith deschise cutiuța de email de pe măsuța de toaletă și scoase inelul de pe lănțișor.
– Cred că ar trebui să-l păstrezi pînă cînd lucrurile între noi vor fi mai sigure, spuse ea încet.
– Faith, nu poți lăsa ca o după-amiază petrecută cu Ty să ne schimbe viitorul.
– De unde știi cît timp am petrecut cu el?
– Crezi că poți să faci ceva în orașul asta fără să știe toată lumea? […] Faith, spuse el pe tonul unui om care îi dă un sfat unui copil, ești una dintre cele mai deștepte femei pe care le-am cunoscut și acum trebuie să te gîndești la ce faci. Nu poți să-mi dai cu piciorul pentru unul că Tyler Parks.”

În tinerețe, Faith a avut parte de dragostea a doi băieți, toți trei fiind camarazi încă de mici copii, luând parte la multe peripeții împreună. Pe Edward îl considera însă ca pe un frate, iar pentru Tyler simțea doar o atracție puternică. Împărțită între cei doi băieți, Faith era indecisă în alegerea sa: perioada colegiului a găsit-o logodită cu Eddie, iar reîntoarcerea acasă a adus-o față-n față cu prima ei iubire, Ty, pentru care încă mai simțea ceva.

Dispariția fără niciun semn a celui din urmă din oraș, după o ceartă între iubiți, a determinat-o să-l aleagă resemnată pe Eddie, spre bucuria mamei și disperarea soacrei. Viața alături de acesta nu a fost plină de împliniri însă, a devenit doar o obișnuință ce a însoțit-o pe toată durata căsătoriei lor. S-au bucurat de câteva momente frumoase, dar sănătatea șubredă a soțului, de care nu avusese vreodată habar până după mariaj, și-a lăsat amprenta pe legătura lor și, în câțiva ani, s-a trezit văduvă, cu o soacră care o urăște. La înmormântarea soțului, Faith are o criză de nervi și o atacă pe femeie, iar consecințele acestui act nu întârzie să apară.

„- Adică nu am voie să-ți spun adevărul despre ceea ce simt pentru tine? M-am culcat cu multe femei, dar nici uneia nu i-am spus că o iubesc.
– Russell, spuse ea încercînd să-și rețină lacrimile, nu pot să te iubesc nici pe tine, nici pe altcineva. Nu sînt…
– Demnă de dragoste?
– Nu știu. Nu știu ce am făcut de mă urăsc oamenii și tu ai spus că are legătură cu dragostea. Văd în vis un bărbat care se împușcă în cap. Eu am făcut asta? Am făcut un bărbat să-și ia viața?
El îi puse capul pe umărul lui.
– Ai zis că nu știi ce ai făcut. Adevărul e că nu știi ce s-a întâmplat. E cu totul altceva. Cred că ar trebui să afli adevărul.”

Zoe a fost o rebelă dintotdeauna. După pierderea părinților, nimic nu a mai ținut-o pe loc din a face ce dorea. Sora sa, care-și întemeiase propria familie, a luat-o acasă la ea, dar nu s-a simțit nicio clipă iubită în casa acesteia. Iar, în urma unui accident de mașină, când tânăra nu își mai amintea nimic și s-a trezit că tot orașul o urăște și o judecă pentru ceva ce n-a făcut, sora ei s-a ținut la distanță de ea, nedorind s-o lămurească de tot ce s-a întâmplat. De fapt, nimeni nu i-a spus care este motivul pentru care o privesc ca pe ultimul om, așa că, revoltată fiind pentru că nu era băgată în seamă, a dat foc mașinii accidentate în centrul orașului, atrăgând astfel atenția tribunalului.

După toate acestea, cele trei vor avea de-a face, într-un fel sau altul, cu Jeanne, psihologul sau, mai bine zis, catalizatorul care le va aduce împreună și le va da impulsul de a-și urma instinctele. Magia casei în care vor sta pentru o săptămână întreagă le va induce vise nesperat de reale și de vii, cu nuanțe ale unor vremuri de demult, ce vor lăsa unele semne. O carte de vizită predestinată le va conduce la misterioasa Madame Zoya și sora sa, Primrose, care le vor ajuta să creadă din nou că totul este posibil și că nu este nimic chiar la voia întâmplării.

O călătorie în timp, șansa unică de a putea schimba destinul și puțină magie nu strică uneori nimănui, atunci când lupți pentru ceva ce îți dorești. Trei femei care sunt nevoite să se înfrunte pe ele înseși, pentru a-și continua viața: împăcate cu ele, făcând ceea ce le place și, mai ales, fericite, datorită alegerilor pe care le-au luat cândva.

Nota mea: 5/5

nota-5

Mulțumesc EDITURII MIRON pentru exemplarul trimis spre recenzie! ^_^

10325242_456712794487964_4568008205658429802_n

capture-20160928-044054

Anunțuri

3 gânduri despre „Întoarcere la casa de vară (The Summerhouse #2) de Jude Deveraux (recenzie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s