Publicat în Interviuri

La șuetă cu autorii români #7 – Anda Docea


Foto_Moisin

Foto: Ovidiu Moisin

Camere de hotel este un amestec de ficţiune, dragoste, viaţă şi întâmplare. N-am putut decide care parte să fie mai însemnată, nehotărârea fiind constanta principală din viaţa mea. Am început Informatica şi am terminat Jurnalismul, mi-am înfipt adânc rădăcinile în Cluj şi am ajuns să zbor la Bucureşti, am intrat în TVR în 2003 visând că voi deveni o „vedetă de televiziune”, dar marile împliniri mi le-a adus presa scrisă. Mi-am creat primul blog în 2007, departe de ochii lumii, am publicat nişte texte în volume colective, am scris şi la “Dilema veche” despre personaje, locuri şi demoni, iar acum am decis că e momentul să scot o carte care să facă nehotărârea mai uşor de tolerat. Care să-ţi spună că, din când în când, e în regulă să renunţi, să nu ştii ce vrei sau să te întorci din drum. Că fiecare are adevărul lui şi că, de fapt, ce s-a petrecut în realitate nici nu prea contează.


1. Bună, Anda. Dacă ar fi să te descrii în câteva cuvinte, care ar fi acelea?

Cred că am rămas un om curios, căruia îi place să afle poveşti şi care încă mai crede că e destul timp pentru orice, în viaţă.

2. Ți-ai dorit dintotdeauna să scrii?

Să scriu cred că da, ideea unei cărţi a apărut mult mai târziu. Cât am fost copil şi adolescent citeam mult, mult mai mult decât acum, şi cred că oricine citeşte simte la un moment dat dorinţa de a scrie, măcar aşa, în joacă, pentru a vedea ce iese. Subiectele abordate şi stilul scriiturii se schimbă, în timp, evoluează odată cu tine, nici nu se poate altfel. Poate de asta nu mă mai regăsesc în textele mele mai vechi şi mereu mi se pare că pe cel mai bun nu l-am scris încă.

3. Ce te-a făcut să ne dezvălui „camerele de hotel” din tine? De ce ai ales tocmai acest nume pentru carte?

Am ales numele pentru că, aşa cum ai intuit şi tu, este vorba despre încăperi din sufletul meu. Cred că fiecare ducem în noi, undeva, adânc, un fel de „hotel” în care orice om întâlnit, orice întâmplare prin care am trecut, orice loc vizitat ocupă o cameră unde ne putem retrage, o vreme, când avem mai mare nevoie. Hotelul este, de fapt, povestea noastră de om. Iar „Camere de hotel” este povestea mea.

IMG_7996

4. Povestește-ne o zi din viața ta de jurnalist.

O zi nu prea seamănă cu alta, în meseria asta, mereu apar chestii neprevăzute care îţi dau programul peste cap. Eu lucrez în TVR de aproape 14 ani, a fost primul şi a rămas singurul meu loc de muncă, colaborările din presa scrisă au venit mereu pe lângă. De atunci, am făcut de toate, de la prezentarea unei emisiuni în direct pe TVR1 până la vox-uri la metrou. În prezent, sunt redactor la un talk-show politic în direct, care se difuzeză seara, aşa că ajung foarte târziu acasă şi nu prea mai am timp de altceva, peste săptămână.

5. Alege câte o povestioară din fiecare „cameră” a inimii și vorbește-ne despre ceea ce înseamnă ele pentru tine.

Cartea are patru părți, chiar dacă delimitarea dintre ele nu este foarte clară. Prima este cea de ficțiune, care cuprinde povești inventate, ușor fantastice, dar care s-ar fi putut întâmpla, la o adică, cuiva, undeva. În cea de-a doua parte sunt poveștile de dragoste, începute, trăite, terminate sau doar visate, fiecare cu un alt personaj masculin, unele dintre ele petrecute într-o singură zi sau în câteva ore. A treia parte este cea motivațională, cu concluzii la care am ajuns în urma unor exepriențe de viață, pe care le-am adunat în speranța că cititorului îi va face bine să afle că nu e singur în povestea lui. Iar ultima parte conține întâmplări reale, petrecute în copilăria și adolescența mea. Nu aș putea alege un text anume, cred că firul roșu între cele patru părți ale cărții sunt eu însămi.

6. Care a fost senzația atunci când ți-ai ținut pentru prima dată sufletul” în mâini?

E foarte greu de descris în cuvinte. A fost ca şi când ţi-ai vedea un vis prinzând contur şi devenind palpabil. Cred că am simţit acelaşi lucru pe care îl simte oricine vede că munca lui nu a fost în zadar şi că, poate, nu a visat prea îndrăzneţ pentru puterile lui.

Foto_TeoUngureanu

Foto: Teo Ungureanu

7. Un autor care ți-a marcat existența? Care este cartea preferată de la acesta?

În ultima vreme, spre regretul meu, am avut mai rar timpul și dispoziția necesare pentru a mă cufunda în lectură. Citesc mai degrabă memorii sau cărți de psiholgie aplicată, nu prea mai am perseverența de a urmări un autor în tot ceea ce scrie, cum făceam cu ani în urmă. Am descoperit cu fascinație, deși târziu, cartea „De ce fierbe copilul în mămăligă”, scrisă de Aglaja Veteranyi. Este o carte ca un număr de magie, sub cupola colorată și diversă a circului, ca o călătorie făcută în zbor spre un loc unde dorul doare mai tare.

8. Stelele sau luna?

Stelele, chiar şi căzătoare. Pentru că poți construi cu ele (și pentru fiecare dintre ele) o poveste diferită, de fiecare dată.

9. Ce părere ai despre literatura română contemporană?

Am iniţiat colaborarea cu Editura Herg Benet pentru că ştiam că publică proză şi poezie românească, autori contemporani. Mă bucur că se scrie mult şi, când nu se scrie prea savant sau mult prea alambicat, se scrie şi bine. În plus, pe mulţi dintre scriitori am avut plăcerea să îi întâlnesc, la evenimente şi lansări. E o lume frumoasă, dacă nu o priveşti cu înverşunare şi nu te aştepţi ca scrisul să devină singura ta sursă de venit.

IMG_5957_2

10. Cu ce alte hobby-uri alternezi scrisul?

Îmi place să fac plimbări pe munte. Cu dormit în cort, cărat de rucsac, lipsă de semnal la telefon şi tot ce mai implică asta. E o pasiune pe care mi-am redescoperit-o după vârsta de 30 de ani şi care îmi aminteşte de perioada liceului, când obişnuiam să fac așa ceva cu colegii mei, în fiecare vară. Îmi plac filmele şi încerc să nu ratez nimic notabil din cinema-ul românesc sau european. Din fericire, în Bucureşti există multe festivaluri de film, doar timp să ai să le vizionezi.

11. Mulțumesc pentru gândurile tale. Un mesaj pentru cititorii blogului?

Să nu uite să facă lucruri pentru suflet, orice ar însemna asta, în viziunea lor. Să citească, să se plimbe, să vadă filme, să se bucure. Cu asta rămânem, până la urmă, asta ducem cu noi peste tot.

Cartea Andei o puteţi achiziţiona de aici.

Dede

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s