Publicat în Fragmente

Fragmente #5 – Puterea (Cercul secret #3) de L.J. Smith


lumanari-colorate

Noaptea zeiţei Hecate

„Faye trasă un cerc pe drum, cu vârful cuţitului cu mâner negru. Apoi merse de jur împrejurul cercului şi stropi pe jos cu apa dintr-o ceaşcă, apoi plimbă de-a lungul lui un băţ de tămâie şi apoi o lumânare aprinsă. Simbolizând elementele pe care Cassie le numise: Pământ, Apă, Foc şi Aer. Mirosul dulceag usturător de tămâie o ameţi pe Cassie, în aerul rece al nopţii.

— În regulă, haideţi în cerc, le zise Faye.

Păşiră toate în cerc printr-o gaură care se afla spre nord-est şi se aşezară de jurul împrejurul lui. Era ciudat să vezi doar chipuri de fete în jurul cercului, se gândi Cassie.

— Vrei să le explici tu sau s-o fac eu? o întrebă Diana pe Faye, cu mâna pe geanta albă, în care avea cele trebuincioase.

— Oh, poţi să le explici tu, zise Faye cu indiferenţă.

— Bine. Luăm fiecare câte o lumânare – înţelegeţi? – şi o aprindem, după care o punem în mijlocul cercului. Şi spunem câte un cuvânt, numind câte o calitate a femeii. Nu stadiile, da? Cum ar fi fecioară, mamă, bătrână… Ci o calitate. Ăăă…

— O virtute, îi sări Melanie în ajutor.

— Exact. O virtute. Ceva ce au femeile. Apoi, după ce terminăm toate, arătăm lumânările elementelor şi le cerem binecuvântarea. Este afirmarea a ceva ce avem noi, fetele; o celebrare.

— Mi se pare minunat! şopti Cassie.

— Bun. Să trecem la fapte. Cine vrea roşu? Sau nu e nevoie să mai întreb?

— Diana scoase din geantă o lumânare roşie. Vag, Cassie simţi mirosul cald şi aromat de scorţişoară.

— Eu. Eu vreau roşu, spuse Faye.

Aceasta răsuci lumânarea în palme, examinând ceara netedă. O ridică şi-i puse palma căuş iute, în jurul fitilului. Cassie văzu flacăra ţâşnind, strălucind între degetele lui Faye care arătau ca nişte scoici roz, făcând ca unghiile-i lungi şi roşii să pară nişte nestemate.

Diana aruncă băţul de chibrit pe care-l ţinuse întins spre Faye.

— Pasiune, spuse Faye cu glas răguşit, zâmbind – era vechiul ei zâmbet schiţat fără grabă – către cele din grup, în timp ce picură ceară topită pe drum şi lipi lumânarea de ea, jos.

— Asta este o virtute? întrebă Melanie, sceptică.

Faye ridică din sprânceană.

— Este o calitate a femeii. Este cea pe care vreau eu să o sărbătoresc.

— Treaba ei! zise Laurel. Pasiunea mi se pare OK.

Lumânarea roşie ardea precum o stea.

— Următoarea este portocalie, spuse Diana. Cine o vrea?

— Eu, răspunse Suzan.

Nuanţa lumânării portocalii se apropia de arămiul părului lui Suzan. Suzan o adulmecă.

— Piersici, zise ea, iar Cassie simţi izul dulceag, voluptuos, de-acolo, de unde stătea. Bun, continuă Suzan. Frumuseţe.

Aprinse cu un băţ de chibrit lumânarea, în felul în care stabiliseră.

— Frumuseţea… în mod hotărât nu este…

— Ei bine, nu este o virtute, dar este ceva caracteristic femeilor, argumentă Cassie.

Melanie îşi dădu ochii peste cap. Suzan îşi lipi propria lumânare în ceara pe care o lăsase să picure pe drum, lângă cea roşie.

— Hei, eu sunt următoarea. Ştiu ce trebuie să fac, spuse Deborah. Se repezi la geanta albă şi căută în ea, scoţând o lumânare galbenă. Chibriturile, zise ea autoritar către Suzan, care i le puse în palma întinsă. Deborah aprinse lumânarea galbenă.

— Curaj, spuse ea, clar şi distinct, aplecând lumânarea astfel încât şuvoiul transparent de ceară galbenă să cadă pe drum.

Cassie simţi mirosul pătrunzător de lămâie şi se gândi că mirosea ca Deborah, precum curajul. Flacăra lumânării galbene strălucea lângă părul negru al lui Deborah şi făcea să lucească nebuneşte jacheta de piele împreună cu celelalte două lumânări.

— OK, verde, zise Diana, luând înapoi geanta.

— Eu, spuse Melanie, şi luă lumânarea verde-închis.

Stătea chiar lângă Cassie, iar aceasta din urmă se plecă să miroasă ceara, când Melanie aprinse lumânarea. Mirosea a esenţa unui lemn: pin, stabili Cassie. Ca pomul de Crăciun.

— Înţelepciune, spuse Melanie, cu ochii ei cenuşii şi reci, în timp ce aprindea fitilul.

Ea inspiră aroma un moment, apoi puse lumânarea verde pe drum. Cele patru lumânări arzând formau un semicerc.

— Acum, cea albastră, spuse Diana.

Cassie tresări, cu nervozitate, agitată. Albastru era culoarea ei preferată şi ar fi vrut-o, dar nu era chiar sigură că trebuia să spună. Totuşi, Diana şi Laurel nu spuseră nimic, şi-şi aminti că lui Laurel îi plăcea ametistul şi că deseori purta liliachiu. Cassie îşi drese glasul.

— O iau eu, spuse ea şi întinse mâna să ia lumânarea de un albastru-deschis, pe care Diana i-o oferea.

Îi făcu mare plăcere s-o ia ea, să reprezinte ea albastru în curcubeul sabatului dar nu se gândise la ce să spună. Cu ce semăna albastrul? Se întrebă pe sine însăşi adulmecând lumânarea, ca să câştige timp. Ce vin un au fetele şi pe care aş vrea eu s-o sărbătoresc?

Nu putea identifica izul, care era dulce, dar fin.

— Este arborele de ceară, îi zise Melanie, în timp ce Cassie continua să adulmece. Un miros al istoriei. Coloniştii obişnuiau să facă lumânări din arborele de ceară.

— Oh!

Poate de-asta i se părea un miros atât de familiar. Poate că bunica ei folosise lumânări făcute din arborele de ceară – bunica ei făcuse o mulţime de lucruri de modă veche. Acum, Cassie ştia ce virtute voia să celebreze.

— Inspiraţie, zise ea. Asta înseamnă imaginaţie… sau probabil întruchiparea unei idei, înţelegeţi? Când bunica m-a ajutat să-mi fac costumul de muză de Halloween mi-a spus ce făceau muzele. Ele le dădeau oamenilor inspiraţia, abilitatea de a se gândi la lucruri noi, de a avea idei strălucitoare. Iar muzele erau femei.

Cassie nu intenţionase să ţină un discurs, aşa că-şi lăsă privirea în jos, încurcată. N-am chibrit, îşi spuse ea, după care se simţi inspirată. Să-şi pună mâna căuş în jurul lumânării, aşa cum făcuse Faye, să se concentreze intens, se gândească la foc, un foc strălucitor şi sprinten – apoi îşi suprasolicită mintea, la fel cum făcuse când cu dobermanul şi cu Sean. Simţi puterea ieşind din ea, ca o explozie de căldură, şi se concentră la fitil: deodată, flacăra apăru, atât de mare, încât fu nevoită să-şi retragă mâna, ca să nu se ardă.

— O idee… exact ca asta, zise Cassie aproape tremurând, apoi picură ceară pe drum, ca să lipească lumânarea jos.

Celelalte fete se uitau la ea cu ochii mari, cu excepţia lui Faye ai cărei ochi erau mijiţi, cu pleoapele pe jumătate lăsate.

Deborah făcu o grimasă.

— Presupun că avem mai mult de-o persoană care mânuieşte focul, spuse ea.

Faye părea chiar şi mai puţin amuzată.

— Ah… liliachiu, zise Diana, tresărind şi luând lumânarea de lavandă din geantă.

— Asta e a mea. Cum ai făcut asta, Cassie? Bun. Continuăm ceremonia. Doar că voiam să ştiu cum ai făcut, spuse Laurel. Se uită la lumânarea ei: Nu ştiu ce să spun într-un singur cuvânt, continuă ea. Aş vrea… conştientizarea a ceea ce e împrejur – ceva de genul acesta, conectivitate între toate lucrurile. Suntem parte a Pământului şi ar trebui să avem grijă de toate celelalte lucruri care trăiesc aici cu noi.

— Ce-ai zice de compasiune? zise Melanie încet. Asta ar însemna ce spui tu, cred.

— E bine: compasiune.

Laurel aprinse lumânarea liliachie.

— A ce miroase? şopti Suzan, în timp ce Laurel lipea lumânarea jos, în drum, între cea albastră a lui Cassie în cea roşie a lui Faye, completând cercul curcubeului.

— E dulce şi florală. Cred că ar putea să fie hiacint şopti Laurel drept răspuns.

— Staţi un pic! spuse Cassie. Dacă locul lumânării e acolo, cum rămâne cu Diana? Tu nu ai o lumânare Diana?

În locul Dianei ar fi fost geloasă, ar fi vrut ca şi fetei blonde să-i vină rândul.

— Da, lumânarea albă vine la mijloc, şi am mai rămas doar eu, doar eu pot s-o aşez acolo.

Şi e perfect, se gândi Cassie, uitându-se la Diana cum scoate lumânarea albă, cu parfum de vanilie, şi o ridică. Diana reprezenta albul, tot aşa cum Faye reprezenta roşul.

Arăta precum virtutea numită de Diana:

— Puritate, spuse ea, simplu, aprinzând lumânarea cu chibritul şi ducându-se spre mijlocul cercului ca s-o pună acolo.

Oricine altcineva ar fi fost ridicol să rostească acest cuvânt, dar Diana, stând acolo, părea întruchiparea purităţii, cu chipul ei frumos, luminat de lumânări, cu părul ei drept şi mătăsos, de culoarea aceea imposibilă, căzut pe spate. Expresia ei era gravă, fără să-şi dea seama. Când Diana spusese puritate, ea întruchipa puritatea, şi nici chiar Faye nu îndrăznea să chicotească.

Cercul de lumânări era drăguţ; şapte limbi de foc pâlpâind şi dansând în noapte; şapte miresme amestecate într-un singur parfum delicios. Adierile vântului păreau să-i ducă lui Cassie în nări mireasma de scorţişoară, apoi un iz de pin, apoi mirosul acru al lămâii.

— Pasiune, frumuseţe, curaj, înţelepciune, inspiraţie, compasiune şi puritate, punctă Laurel, arătând spre fiecare lumânare când rostea ce reprezenta fiecare.

— Fie să le avem toate… spuse Diana, dându-i un cot lui Faye.

— Fie să le avem toate, pe toate, rosti Faye. Pământ, Apă, Foc, Aer, mărturie. Nu că nu le-am avea deja, adăugă ea, privind cercul de lumini, cu un zâmbet de satisfacţie.

Ochii lui Laurel luceau privind-o pe Cassie pe deasupra flăcărilor, iar Cassie îi răspunse la fel, cu o privire scânteietoare.

— Ei bine, oricum, le avem pe toate, dacă ne numărăm şi noi toate, spuse Deborah şi zâmbi. Diana avea zâmbetul ei blând. Pentru un moment, toate fetele îşi zâmbiră una celeilalte, pe deasupra lumânărilor, iar Cassie se simţi de parcă erau toate o parte din ceva mai mare. Fiecare dintre ele contribuia la ceva important, iar împreună erau mai mult decât o sumă a părţilor.”

capture-20161017-044709

Anunțuri

2 gânduri despre „Fragmente #5 – Puterea (Cercul secret #3) de L.J. Smith

    1. Este o trilogie destul de faină scrisă de L.J. Smith! 🙂
      De asemenea, finalul lasă loc de interpretare și au mai fost publicate încă 3 volume în continuarea seriei, dar acestea sunt scrise de altcineva. Se pare că au existat niște neînțelegeri între autoarea Smith și editură și au fost luate drepturile asupra seriei de către aceștia. La noi s-a mai tradus doar cartea a patra.
      Se poate citi trilogia și fără vreo altă continuare. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s