Publicat în Reviews

Mai presus de timp (Nantucket Brides #2) de Jude Deveraux (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


mai-presus-de-timp1
Descriere

La petrecerea de nuntă a lui Alix Madsen cu Jared Montgomery, vărul mirelui, Graydon, nu-și poate lua ochii de la domnișoara de onoare, Toby Wyndam. Este fascinat de ea, dar nu numai pentru frumusețea ei discretă sau pentru modul în care îl face să râdă. Toby posedă abilitatea cu adevărat remarcabilă de a-l deosebi pe Graydon de geamănul său identic, Rory, și conform unei legende de familie, un asemenea har o transformă în Adevărata lui dragoste.

Dar Graydon știe că nu există nici o posibilitate ca ei să fie vreodată împreună, căci, în calitate de moștenitor regal, trebuie s-o ia de soție pe femeia cu rang nobil care a fost aleasă pentru el. Cu toate acestea, atras de Toby, o roagă să-l ajute să se ascundă pe insula Nantucket pentru o săptămână, departe de responsabilitățile oficiale. Cum amândoi știu că nu pot avea o relație amoroasă, își promit că nu vor fi decât prieteni.

Dar magia insulei și forțe necunoscute intervin, aruncând asupra lor o vrajă seducătoare, convingându-i că, dacă le este destinat să fie împreună, trebuie să lupte să schimbe trecutul, dar și viitorul.

Gândurile mele

Mulţumesc fetelor de la Literatură pe tocuri, Iasmy și Mili, pentru cele două cărţi ale autoarei Jude Deveraux (Mai presus de timp & Nopți înflăcărate) pe care mi le-au trimis în cadrul campaniei Promovăm Literatura pentru luna noiembrie!


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n

Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuriÎn cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Cum ai reacționa dacă te-ai trezi în corpul unei alte tu, cu vreo câteva sute de ani în urmă? Dar dacă ți-aș spune ca ai putea schimba puțin din cursul istoriei, astfel încât să-i fie bine acelei „tu” care ești și nu ești, totodată, tu? Ce ai alege? Să lași totul așa cum s-a consemnat, pentru multă vreme, în cărțile de istorie și jurnale sau să dai un refresh acelei bucăți de timp, pentru ca și acea „tu” să aibă șansa de a gusta din plin fericirea „până la adânci bătrâneți”? 

Așa cum se prezintă și în sinopsis, Graydon, un văr îndepărtat al mirelui, pune ochii pe frumoasa domnișoară de onoare, Toby, lăsându-se total vrăjit de aceasta și de capacitatea ei de a-l diferenția de fratele său geamăn. O legendă a familiei lui spune că persoana care va reuși să deosebească doi gemeni între ei, va ajunge adevărata dragoste a unuia dintre frați. O poveste frumoasă care presupune un final fericit, nu-i așa?

„- Cum de ți-ai dat seama? întrebă el. […]

– Ce anume să-mi dau seama?

– Că astă-noapte ai avut de-a face cu fratele meu în bar, și nu cu mine.

Toby abia își înăbuși un hohot de râs. Se părea că-i ardea de glume. Din punctul ei de vedere, cei doi nu se asemănau câtuși de puțin. Își ținu nervii în frâu și îi întoarse privirea, reușind chiar să zâmbească puțin. La urma urmei, era vărul lui Jared.

– Fratele tău se aseamănă cu un pirat, pe când tu arăți… ca un… avocat.”

Odată descoperit acest fapt, Graydon decide spontan, ceva total necaracteristic lui, să rămână pentru o vreme pe insula Nantucket. Convins de fratele său, Rory, care se afla și el pe insulă la acel moment, acesta îi mărturisește lui Toby adevărul despre speța sa. Îi aduce la cunoștintă faptul că este un prinț și că dorește să ia o pauză de la toate oficialitățile pe care este obligat să le facă zi de zi pentru țara sa. Graydon nu ratează ocazia de a se folosi de chestia asta, pentru a ascunde adevăratul motiv din spatele șederii sale acolo pentru câteva zile. Astfel că îi cere ajutorul fetei, rugându-o să-i găsească o locuință provizorie, dar sperând totodată că îl va primi în apartamentul ei și nu-l va trimite în altă parte.

Rory, ca un bun frate ce este, intervine și rezolvă problema, discutând cu prietenul lor, Roger Plymouth, șeful lui Lexie, cea mai bună prietenă a lui Toby, pentru a o ține pe aceasta departe de tânără și pentru ca Graydon să se asigure că Toby este într-adevăr aleasa. Bărbatul dorește să-i străpungă zidul înalt și gros de care ea s-a înconjurat în privința masculilor și să ajungă la inima ei, așa cum s-a întâmplat și în cazul său, deși nu-și dă seama pe moment ce semnificație să atribuie simțămintelor sale.

Negăsindu-i un loc în care să stea, Toby îi permite să preia camera prietenei sale, când află că aceasta va pleca în Franța să aibă grijă de sora mai mică a șefului său. Dar fata nu se lasă așa ușor păcălită de aparențe și știe că e ceva putred la mijloc, altfel nu-și poate explica cum un bărbat care mai e și prinț pe deasupra și care știe să facă aproape orice lucru, de la gătit până la grădinărit, fără niciun pic de ajutor, ar vrea să stea cu ea. Bineînțeles că îi aruncă nervoasă aceste cuvinte în față, dar Graydon nu știe nici el de ce face ceea ce face.

„- În regulă, spuse ea. Vei dormi în camera lui Lexie.

– Ești foarte amabilă. Nici nu m-am gândit că…

– Pe cine vrei să duci de nas? Firește că ți-ai dorit să înnoptezi la mine. Asta urmăreai de la bun început. Aluziile tale sunt la fel de subtile ca o turmă de elefanți.”

Pe măsură ce zilele trec, iar cei doi petrec din ce în ce mai mult timp împreună, apropierea dintre tânără și prinț devine tot mai evidentă pentru cei din jur, chiar dacă aceștia nu au permis legăturii lor să depășească gradul de prietenie.

De asemenea, Victoria, o autoare foarte cunoscută, localnică de-a insulei, presimte că între cei doi ar putea să fie mai mult decât lasă să se vadă la prima vedere, așa că mânuiește lucrurile în așa fel încât Toby să aibă toată săptămâna liberă pentru a-i putea ține de urât lui Graydon.

Fiindcă nunta a avut un real succes, datorită pregătirilor coordonate de Toby, femeia o roagă pe aceasta (mai degrabă îi cere) să se ocupe și de nunta sa, deoarece ea era în urmă cu romanul pe care-l scria și nu avea timp și pentru acest lucru. Cunoscând prea bine firea extravagantă a Victoriei și nefiind calificată ca organizator de nunți, deși s-a bucurat de multe felicitări în privința primei sale reușite, tânăra încearcă să se sustragă de la această sarcină, dar fără câștig de cauză. Unde mai pui că autoarea vrea ca nunta să fie peste exact două luni?

ckpwutavxbebmzxjuwg

Paralel cu strădaniile prințului și ale lui Toby de a găsi tema perfectă pentru nunta Victoriei, aceștia au parte de unele peripeții neobișnuite. Una din casele de pe Nantucket pare oarecum bântuită: ușa de la intrare se deschide singură ca și cum ar aștepta pe cineva anume, odată ce i-ai pășit pragul, simți că ceva grav s-a petrecut cândva acolo, o stare de acută tristețe te acapară și nu știi cum să te depărtezi mai repede de acea casă, iar visele te poartă cu sute de ani în urmă, în corpul altcuiva care ești tu, dar persoana ți-e cu totul alta pentru cei din jur. Nu mai știi ce este real și ce e doar imaginea creată de amintirile unei case vechi de două sute de ani.

„- Dacă vrei ca bărbatul pe care-l iubești să fie rege, trebuie să te porți ca o regină. O regină nu permite altora să știe ce simte înlăuntrul ei.

– Poate așa o fi în Lanconia, dar…

– Carpathia! spuse Millie pe un ton care o făcu pe Toby să sară în sus.

– Am înteles, Alteța Voastră. Regina din mine va ieși la iveală.”

Atât Toby, cât și Graydon, se trezesc ca fiind Tabby și Garrett. Conștiința le e cea din lumea reală, dar corpurile sunt ale celor de atunci. Amândoi doresc să-i ajute pe Tabby și Garrett să fie împreună, chiar dacă mama fetei și marea le sunt împotrivă. Vor din tot sufletul să le fie bine celor doi și iubirea lor să fie cea care dăinuie peste timp, nu tristețea, durerea și regretele.

Singura familie a Tabithei mai erau mama sa, cumnatele și copii acestora, deoarecea marea i-a răpit tatăl și frații. Tânăra era singura care mai avea o șansă la o căsătorie bună pentru a-și putea întreține familia. Mama sa ținea cu tot dinadinsul ca ea să se mărite cu un bărbat care să nu-și aibă sufletul dăruit mării, așa că îi găsise deja pe cineva „potrivit”, un personaj neagreat de nimeni de pe insulă. Dar inimii nu-i poți dicta pe cine să iubească, iar fata se îndrăgostise de Garrett, exact genul de bărbat pe care mama ei nu îl dorea prin preajma fiicei sale, deoarece acesta iubea mai mult marea decât o iubea pe Tabby.

Empatici față de povestea lor de dragoste care pare că nu va avea un final fericit, Toby și Graydon le influențează acestora gândurile și atitudinea, preluând asupra lor unele decizii, pentru ca celor doi să le fie bine. Dar odată ce cred că au reușit să facă ceva pentru ei, descoperă că totul s-a sondat cu un eșec și că Tabby s-a măritat cu cel ales de mama ei, murind destul de tânără, înecată în propria sa amărăciune, iar Garrett a fost pierdut pentru totdeauna în iubita sa mare.

„Trase cu ambele mâini de lambriu și, când reuși într-un sfârșit să-l dea la o parte, lacrimile-i curgeau pe obraji, iar sângele îi șiroia pe față. „Aici am murit”, își spuse ea în gând.” 

Eroii noștri nu se dau bătuți și așteaptă cu nerăbdare să pătrundă din nou în lumea celor doi, pentru a-l convinge pe bărbat că el nu este un bun navigator și că ar fi mai bine să rămână pe insulă să-și câștige pâinea, astfel luându-o și pe Tabby de nevastă. Dar nici planul acesta nu le reușește, fata murind la naștere, împreună cu copilul, din cauza doctorului chemat de Garrett, iar acesta din urmă își găsește sfârșitul tot în mare.

Toby nu mai știe ce ar trebui să facă pentru ca cei doi să fie fericiți și să nu mai fie loviți de tragediile acestea. Oricâte soluții ar găsi, niciuna nu pare cea mai bună. Asta până într-o zi. Dacă acest ultim plan va reuși, rămâne să descoperiți voi.

Atunci când Toby și prințul pătrund în bucățica aceea de trecut, putând fi liberi să-și arate dragostea, neconstrânși de nimeni și nimic, cei doi parcă ar vrea să rămână acolo pentru totdeauna și să nu mai revină înapoi. Dar știu amândoi că asta nu este posibil și că prezentul are nevoie de ei. Inconștient, consideră că, dacă reușesc să-i aducă pe Tabby și Garrett împreună, aceștia putând să-și trăiască viața până la adânci bătrâneți, astfel, într-o anumită măsură, ei își vor trăi iubirea prin ei, chiar dacă în trecut. 

Dar, pentru dragostea lor, cine va lupta?

Mai presus de timp este mai mult decât o simplă poveste de dragoste, este o poveste de viață trăită la intensitate maximă de către personajele noastre, o poveste desprinsă parcă din timpuri străvechi. Aceasta ne demonstrează că sufletele pereche există cu adevărat și ne arată că ele se vor (re)găsi, indiferent de obstacolele pe care li le aruncă în față destinul necruțător. Dragostea va avea întotdeauna sorți de izbândă în fața timpului, oricât va trece până ce aceasta își va lăsa amprenta veșnică peste el. 

Nota mea: 5/5

nota-5

capture-20160928-044054

Anunțuri

5 gânduri despre „Mai presus de timp (Nantucket Brides #2) de Jude Deveraux (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s