Publicat în Reviews

Emma şi banditul cel rău (Orphan Train #2) de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


emma-si-banditul-cel-rau_1_fullsize

Descriere

„Povestea celor trei surori, trimise în lume cu trenul orfanilor își găsește finalul fericit în această carte, Emma și banditul cel rău. Lili și-a găsit iubirea adevărată în Lili și Maiorul, Caroline și-a întîlnit alesul inimii în Amăgirile iubirii. Trei povești de dragoste romantice, inteligente și senzuale.” – Publisher Weekly

Gândurile mele

Mulţumesc încă o dată fetelor de la Literatură pe tocuri, Iasmy și Mili, pentru cele două cărţi minunate ale autoarei Linda Lael Miller (Piraţii & Emma și banditul cel rău) și le doresc succes în continuare cu această campanie!


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n

Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuriÎn cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Emma, 7 ani

Forfotă de oameni. Speranță. Străini. Frig. Un vânt năprasnic. Singurătate. Un peron prăfuit. Un tren plin de copii ai nimănui. Fii și fiice abandonați de proprii părinți din diferite motive.

În gara unui orășel din Nebraska, poposește vestitul tren al orfanilor. Părăsite de mamă și despărțite de sora cea mare, Caroline, ce fusese adoptată deja, două fetițe, Emma și Lily, surori vitrege, niciuna necunoscându-și vreodată tatăl și avându-se doar una pe cealaltă, vor pierde și șansa de a rămâne doar ele împreună. Așteptând zgribulite pe peronul gării ca cineva să se îndure să le ia pe amândouă și să nu le separe, cum s-a întâmplat în cazul Carolinei, dorința fetelor se năruie atunci când doar roșcata este cea vizată și oprită în oraș de o femeie care avea nevoie de ajutor în casă.

Totuși, Emma ajunge pe mâna altei femei, ce nu-i va permite celeilalte să o ducă în casa stăpânului ei, ca să muncească și să aibă parte de un tratament nepotrivit vârstei fragede. Însă, nici cea din urmă, care își dorea enorm o fiică a ei și avea o meserie cam îndoielnică, aceea de prostituată, n-o va ferici luându-o și pe sora cea mai mică. Pentru moment, Emma acceptă resemnată faptul că a rămas fără ambele surori și speră din tot sufletul că, într-o zi, aveau să se regăsescă toate trei. 

Emma, 20 ani

Timp de treisprezece ani, în fiecare săptămână, în gara orașului Whitneyville, teritoriul Idaho, Emma îl aștepta pe conductorul trenului cu un teanc de afișe, prin care oferea o recompensă persoanei ce o putea ajuta să afle ceva despre surorile sale. Dar tot de atâta vreme, tânăra căpăta același răspuns, și anume că nimeni nu știa nimic despre ele. Însă, acest lucru n-o făcea să dea înapoi și să renunțe în a le mai căuta. Încă nutrea speranța că avea să le găsească cândva. Se gândea că, dacă una dintre ele sau chiar amândouă ar fi pățit ceva, sigur ar fi simțit și poate, doar atunci, ar fi încetat să mai continue. Totuși, nici posibilitatea ca Lily și Caroline să fi pățit ceva, nu ar fi oprit-o să afle ceva despre ele.

Pe lângă acestea, Emma dorea și să fie recunoscută în oraș ca o femeie respectabilă, chiar dacă mama sa adevărată practica prostituția, iar cea actuală, ce-i devenise între timp o foarte bună prietenă, făcea oarecum același lucru. Diferența era afecțiunea pe care cele două i-au împărtășit-o. Dacă a mamei naturale a lipsit, lăsându-se mânuită de bărbații care intrau în viața sa și de alcool, Chloe a avut grijă ca tânăra să nu ducă lipsă de dragostea unei familii și i-a interzis să calce vreodată pragul clădirii în care ea și „fetele” sale își practicau meseria.

capture-20161016-044543.png

Acum, roșcata este o adevărată domnișoară, fiica adoptată a Chloei Reese, bibliotecară a orașului și aproape logodită cu bancherul Fulton Whitney din Whitneyville. Deși ar trebui să fie extrem de fericită de faptul că cel mai bogat dintre tinerii din oraș o curtează de o bună bucată de vreme, nu i-a permis însă acestuia mai mult de câteva sărutări, până ce bărbatul nu va anunța logodna lor. Cu greu i-a dat voie și să o țină doar de mână!

Totuși, parcă nu este foarte sigură dacă logodna ar trebui oficializată. Vrea și nu vrea. Vrea să se mărite cu Fulton, pentru a putea ajunge o femeie respectabilă, iar lumea să o invite la picnicurile lor, la ceai, la biserică și să nu o mai judece de ceva ce nu a făcut. Și, totuși, inconștient, simte că nu e de ea toate acestea, chiar dacă nu recunoaște cu voce tare.

„Mergînd pe lângă tren, aproape că se lovi de o rampă ce cobora din unul din vagoanele de marfă. Fără să mai menționăm bărbatul și calul care coborau pe acea rampă.

Emma țipă, ușor surprinsă și făcu un pas în spate, în timp ce omul îi zimbea din șa, atingîndu-și cu mîna borul pălăriei. Arăta ca un drumeț ponosit, fără nici un fel de calități de gentleman. Cu toate astea, Emma simți un fior nu tocmai neplăcut în capul pieptului cînd îi întoarse privirea.

– Ar trebui să te uiți mai atent pe unde mergi, spuse ea înțepată.

Controlînd animalul de sub el cu mișcări de-abia perceptibile ale mîinilor înmănușate, străinul își îmboldi calul să coboare rampa pe peronul prăfuit de lîngă vagon. Aparent, el găsea foarte amuzant faptul că o luase pe Emma prin surprindere, pentru că încă rînjea, dinții albi strălucindu-i pe fața arsă de soare.

Îi făcu o plecăciune comică din talie:

-Scuzele mele, alteță, îi spuse el, apoi lăsă să-i scape un hohot de rîs și dădu pinteni calului.”

Iar totul se complică, atunci când în peisaj apare Steven Fairfaix, un bărbat singuratic, arogant, periculos de atrăgător și plin de mister, acesta atrăgând privirile încă de când a pus piciorul în oraș. Prima întâlnire dintre cei doi durează doar câteva clipe, înainte ca Steven să-și ia tălpășița, amuzat de izbucnirea Emmei. Însă, pentru tânără, înseamnă foarte mult, deși nu-și dă seamă deocamdată și nu știe cu ce să asocieze sentimentul ce a acaparat-o în prezența lui. Nici măcar când este cu Fulton, nu are parte de asemenea emoții incitante. Oare să fie fiorii dragostei ceea ce simte sau să fie doar ceva trecător?

„- M-am gândit că poate ți-ar place să-ți citesc.
– E foarte amabil din partea dumitale, miss Emma. Și ce carte e asta?
Fața ei nefardată strălucea în lumina lămpii, iar vocea ei era caldă și ușor răgușită. Pentru un scurt moment, Steven își dori că ea să fi fost femeia ușoară, pe care o bănuise el la început.
– Femeia cea mică, îi zise ea cu entuziasm. E cartea mea preferată – am citit-o de nenumărate ori.
Steven auzise de carte și se gândi că nu avusese niciodată dorința s-o citească, dar nu-i putu spune asta. Putea vedea acum, că există ceva foarte fragil în Emma și un cuvînt de batjocură putea răni sau distruge acel ceva.
– Și de ce îți place așa de mult?
Ea își mușcă ușor buza de jos.
– Bănuiesc că din cauză că e vorba despre surori.

[…]

Se aștepta să se gîndească la Lily și la Caroline, ca întotdeauna cînd citea Femeia cea mică, dar acum, mintea îi era ocupată de Steven Fairfaix.”

9a4306e2ae55f0e2e9def148ee67cc19

A doua lor întâlnire este și mai palpitantă decât prima, Emma aproape omorându-l, atunci când câteva scântei din lampa de gaz sar pe bandajele lui Steven. Ajuns în oraș, bărbatul dorea să bea un pahar liniștit și apoi să plece mai departe, dar bineînțeles că lucrurile nu stau chiar așa cum dorea. Un bețiv își face apariția în maghernița în care a intrat și, dorind să-și serbeze ziua, aprinde o dinamită și totul se transformă în foc și fum. Cel mai grav avariat în toată situația este chiar Steven, explozia aducându-l într-o stare deplorabilă, acesta nemaiputând să stea pe picioarele sale și să meargă, fără să pupe la propriu pământul.

Dar are noroc! Chloe se oferă să îl ia în casa ei și se asigură că are tot ce îi trebuie pentru a se pune înapoi pe picioare. Emma, descoperind cu uimire că este același bărbat fără maniere, pe care-l întâlnise mai devreme în ziua aceea, se îngrijește de el, chiar dacă știe că este foarte necuviincios să facă acest lucru, având în vedere vremurile de atunci. După ce că rănitul a fost adus în casa în care locuiește și deja se aud tot felul de zvonuri, care mai de care mai neadevărate și pompoase, dacă lumea ar mai auzi și că ea s-a oferit să aibă grijă de el, totul s-ar termina pentru Emma. Fulton nu ar mai dori-o, iar femeile ar privi-o ca pe o stricată, mai ales că sunt mai mult singuri în imensa casă a Chloei.

„Copacii adăposteau în interiorul potcoavei o pajiște, unde o mulțime de margarete albe cu centrul galben precum aurul piraților se ondulau în suflul brizei.

Privindu-le, Emma uită de toate necazurile.

– Trebuie să fie cîte una pentru fiecare înger din rai, suflă ea.

Steven care întinsese deja pătura pentru picnic, veni lîngă ea. Își puse ușor mîinile pe umerii ei și se aplecă și o sărută ușor pe ceafă.

– Însă astăzi ele toate aparțin unui singur înger – ție.”

Pe parcursul zilelor care treceau de când Steven era îngrijit în casa lor, aerul din jurul celor doi părea că o să ia foc din clipă-n clipă (nu că nu ar fi luat deja, la propriu, în prima zi când se cunoscuseră), datorită atracției puternice ce i-a lovit pe fiecare în parte. La început, părerile lor, unul despre celălalt, erau total eronate (Steven credea că și ea este una din femeile ce-și oferă plăcerile pentru un preț, iar Emma îl vedea ca pe un necioplit, un arogant care nu cunoaște semnificația bunelor maniere), dar, pe măsură ce timpul se scurgea și petreceau tot mai mult timp împreună, în sufletele lor își făcea loc un sentiment de care credeau că nu vor avea parte vreodată: iubirea.

„M-am săturat de fugă, insistă el. Este timpul să lupt pentru ce îmi aparține.”

Steven nu se gândea că va ajunge să stea atât de mult într-un loc, știind că fratele său e pe urmele lui, pregătit să se răzbune pentru faptele pe care se presupune că le-a săvârșit. Și nu se gândea nici că lucrul ce-l va reține atât de mult acolo, pe lângă rănile căpătate, va fi o femeie, căreia dorea cu tot dinadinsul să-i bage mințile în cap.

Pe când Emma era tare nehotărâtă. Nu vedea că Fulton nu este ceea ce are nevoie și că este un nemernic prefăcut, un băiețaș care consideră că trebuie să i se ofere totul pe tavă. Iar faptul că Steven pare interesat de ea, îl stârnește și mai mult, ceea ce îl obligă să facă mai multe presiuni asupra Emmei pentru a accepta logodna. Dar tânăra se află în cumpănă și dorința ei de a deveni o femeie respectabilă nu mai este o prioritate pentru ea, de când Steven a apărut în viața ei. Astfel că se distanțează de Fulton, cerându-i acestuia o pauză de reflectare, pauză pe care acesta pare că o acceptă, dar nu pentru mult timp. Nu când știe că ar putea să-i scape printre degete, după câtă muncă a depus în privința ei.

„Ar fi dat tot ce avea ca să o aibă pe Emma în fața lui și nu pe Joellen care nu aducea decît necazuri.”

De asemenea, fiica adolescentă a lui Big John, iubitul Chloei și cel la care se angajase Steven, Joellen, îi dădea bătăi destul de mari de cap bărbatului, fiindu-i ca un ghimpe în coaste. Tânăra pusese ochii pe Fairfaix și era pregătită de orice pentru a-l prinde în lesă. A fost în stare chiar și să-l urmărească pe acesta, în timp ce, împreună cu alți oameni ce lucrau pentru tatăl fetei, conduceau numeroase vite pentru a le vinde armatei. Vă asigur că puștoaica a ieșit destul de șifonată, datorită planului ei nesăbuit de a pune ghearele pe cel care-i aparține Emmei.

„Emma era speriată, dar se simțea și protejată și importantă și exista o anumită bucurie chiar și în asta. Dacă era alături de Steven, putea face față la tot ce se întâmpla. […] Era grozav de speriată, dar cînd se sprijini de pieptul lui Steven, simți puterea și calmul lui. De acum, hotărî ea, voi trăi doar momentul, împărțind greutățile ca și plăcerile. Viitorul își putea purta de grijă foarte bine și singur.”

Pe neașteptate, fata noastră primește un cec de la mama sa naturală, dar și un mesaj prin care aceasta îi cere să o viziteze cât mai curând. Emma îi răspunde, întrebând-o dacă știe cumva și ceva despre surorile sale. Se gândea că dacă a reușit să dea de ea, poate a avut același noroc și cu Lily și Caroline. Oare mama sa îi va da vestea pe care o așteaptă de atâta vreme sau va rămâne tot în același punct, acela de a nu afla nimic despre ele?

Au fost unele momente în care mi-a plăcut tare mult eroina, dar a și compensat peste măsură, enervându-mă la culme cu atitudinea ei prea încăpățânată. Se purta ca o răsfățată (aproape la fel de rău ca Joellen) și se lăsa prea ușor mânuită de ceea ce credea restul lumii despre persoana ei. Mi-aș fi dorit să aibă mai multă încredere în ea și să fie mai stăpână pe forțele sale, să nu depindă prea mult de cei din jur și să se descurce singură. Mi s-a părut un personaj destul de naiv. Până să-și dea seama ce fel de joc face bancherul, i-a luat destul de mult timp să afle, crezând că-l cunoaște cu adevărat pe acesta și că nu ar fi în stare să-i facă niciun rău. Dar, se pare că s-a înșelat.

Oare de ce este urmărit Steven de fratele său? Ce a făcut atât de rău, încât acesta să vrea să se răzbune pe el? Va descoperi Emma ce secrete întunecate are în spate bărbatul pentru care a început să simtă mai mult decât simpla afecțiune față de Fulton?

O lectură frumoasă despre fiorii dragostei la prima vedere, între o tânără naivă și încăpățânată și un bărbat arogant și plin de secrete. O lectură despre a rămâne pe loc și de a nu mai fugi, o lectură despre a lupta cu tot ce ai, pentru cel mai bun lucru din viața ta, iubirea.

Nota mea: 4.5/5

nota 4.5

capture-20160928-044054

Anunțuri

8 gânduri despre „Emma şi banditul cel rău (Orphan Train #2) de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s