Publicat în Reviews

„Pirații” de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1


piratii_1_fullsize

Descriere

Scenele de dragoste arzătoare și aventurile spectaculoase fac din pasiunea dintre o femeie frumoasă și bărbatul care reprezintă destinul ei o poveste romantică de neuitat.

Pirații este un roman despre puterea magică a dragostei, care înfruntă timpul și piedicile, dovedind că este un miracol mai presus de orice.

Gândurile mele


10404187_275299115992333_1360514128482132839_n
Campania ,,Promovăm Literatura” este organizată de blogul Literatură pe tocuri
În cadrul acesteia, vor apărea recenzii de cărţi, noutăţi editoriale, concursuri, interviuri, articole literare, poezie, creaţie literară.

Vă invităm să vă alăturaţi nouă în promovarea şi susţinerea literaturii – Bloggeri, Autori, Edituri, Cititori, Librării.

,,Literatura este expresia societăţii, aşa cum cuvântul este expresia omului.” – Louis Jaques Maurice Cardinal de Bonald

,,Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei.” – Confucius

„Cărţile: Glasuri eterne în spaţiu.” – Alexandru Vlahuţă

Folosiţi #PromovamLiteratura şi, împreună, poate vom reuși să ridicăm acest univers minunat, să nu capitulăm în faţa ignoranţei.

Cine dorește să ne susțină, dați un share!

Perioada campaniei: 26.08-30.11.2016


Cum ar fi să vă treziți într-o bună zi, total pe neașteptate, aruncați în alte vremuri, cam cu vreo două sute și ceva de ani în urmă?

Ați putea crede că visați și, la trezire, va rămâne doar amintirea unui vis frumos. Dar dacă observați că totul e cât se poate de real? Ați încerca să căutați o cale de a vă întoarce înapoi în prezent sau ați prefera să rămâneți pentru totdeauna acolo unde ați aterizat, chiar cu riscul de a participa activ la modificarea istoriei acelor ani, evaporați într-o clipă de magie?

Divorțată, fără muncă și cu banii pe ducă, Pheobe Turlow are disperată nevoie de un job pentru a-și putea asigura traiul ce se înrăutățește vizibil, cu fiecare zi care trece. Așa că, atunci când poștașul își face apariția, lăsându-i și ei ceva în cutia din fața casei, tânăra se repede spre aceasta, sperând din tot sufletul că, măcar unul din locurile în care și-a depus CV-ul, îi va oferi o veste bună în privința viitorului ei cam incert. Dar tot ce găsește, este un pliant care nici măcar nu-i aparținea ei, ci unui vecin ce stătea la câteva case distanță de ea. Această foaie publicitară o anunța de o mică vizită gratuită spre Insula Paradisului, pe urmele legendarului Duncan Rourke, piratul patriot.

„Dorința simțită era aproape mistică, cu totul irezistibilă. Își zice că omul care șovăie e un om terminat, că n-are nimic de pierdut dacă sună…”

O fire dotată cu inteligență și destul de pragmatică, știa că nu trebuia să se încreadă în toate prostiile care-și făceau reclamă, mai ales când se presupunea că totul este pe gratis. Dar, cum la orizont nu era niciun angajator care să se bată pentru ea și nefiind nevoită să cheltuie nimic, își ia inima în dinți și își rezervă un loc în așa-zisa aventură ce o așteaptă. Chiar de totul ar fi o păcăleală, nu mai are ce să piardă.

Ajunsă la destinație, la hotelul Eden, împreună cu alți călători ce, la fel ca și ea, s-au aruncat în această nesperată ocazie, este obligată să participe la petrecerea dată în cinstea lor. De asemenea, cum tematica era de bal mascat, trebuia să se costumeze, așa că primește o rochie în genul celor purtate de anumite femei pe timpuri. Rochie era prea mult spus, deoarece nu acoperea mare lucru. I se aduce la cunoștiință că ea imita o „muierușcă”care servea rom prin cârciumi și avea ca scop distrarea și întreținerea piraților. Pentru a nu rămâne blocată pe insulă și a avea transportul asigurat până acasă, n-avea voie să facă prea multe mofturi și era nevoită să participe alături de ceilalți, deși ar fi vrut să-și petreacă altfel timpul în acea locație minunată.

„El se aplecă și, înainte să o sărute, Pheobe surprinse pe buzele lui frumos desenate un surîs ademenitor. Precum un instrument mînuit de un maestru, trupul lui Pheobe se curbă ca un arc, iar valul de pasiune care urmă fu atît de puternic că o propulsă afară din rapsodia vrăjită a visului, drept în lumea reală.” 

După un somn plin de vise misterioase și senzuale, unduite pe acordurile rătăcite ale unui clavecin, Pheobe se trezește total zăpăcită, transpirată și tremurând din toți porii, bărbatul necunoscut rămânând doar o urmă pe nisip a ceea ce mintea ei a creat. Observând că ora petrecerii se apropie mai repede decât a prevăzut, începe să se pregătească pentru ce va urma. Dar ce nu știe ea, este faptul că va primi mult mai mult decât se aștepta vreodată de la această aventură în care s-a aruncat. 

Deși căpățâna părea că o să-i plesnească în orice clipă din cauza durerii, pentru a ajunge la timp la subsolul hotelului, unde petrecăreții probabil că se distrau deja, se hotărî să ia liftul. Totuși, nu muzica, luminile colorate și voia bună animau încăperea, ci liniștea, întunericul și singurătatea. Nu era nici măcar o țipenie de om, ca și cum toți s-ar fi evaporat dintr-odată. Încercând să găsească ascensorul din perete, descoperă cu stupoare că acesta a dispărut și pune totul pe seama durerii de cap care, se pare că, odată ajunsă în acel loc, a lăsat-o în pace.

„- E pe drum, spuse Bătrîna. În sfîrșit, vine la noi.

– Cine? întrebă Duncan, pierzîndu-și răbdarea […] Mama Anglie? Mă tem că nu va fi un oaspete drag. Nu e nevoie să pregătești ceai și să coci prăjituri.

Bâtrîna îl prinse de braț și îl opri fără să fi depus un efort prea mare, deși nu părea să cîntărească mai mult ca o pasăre, iar creștetul capului cărunt abia dacă ajungea la umărul lui.

– Nu soldați cu bici pentru spate și ștreang pentru gît, spuse ea pe un ton ferm. Femeia. Vine dintr-o lume foarte depărtată și totuși – întinse niște degete bătrîne, ofilite și apucă aerul – atît de aproape că o poți atinge.”

Însă, după câteva momente încordate, în fața ei își face apariția un bărbat înalt și extrem de atrăgător, ce era costumat în haine de pirat, având cu el și o armă. Tânăra se prezintă atunci când acesta îi cere și îl întreabă dacă poate să-i indice locația petrecerii, deoarece ea s-a cam pierdut. Dar tipul pare că nu înțelege absolut nimic din vorbăraia ei și o întreabă direct, fără nicio urmă de delicatețe și cu furie, cine este cu adevărat și care dintre dușmanii săi de moarte a trimis-o în casa lui.

Este rândul lui Pheobe să nu priceapă care e treaba, mai ales când apare un al doilea bărbat, Alex Maxwell, prietenul cel mai bun al celui dintâi, numindu-l pe acesta Duncan Rourke, piratul despre care ea știa că este mort de sute de ani. Amândoi sunt foarte încăpățânați, dorind ca celălalt să renunțe primul, și nedumeriți de situația în care au intrat, cuvintele rostite fiind peste puterea lor de înțelegere, nu știu exact ce se întâmplă și cine pe cine să creadă, iar tensiunea densă care îi însoțește, nu pare să prevestească nimic bun.

„- Sînt ferm convins să examinez lucrurile domnișoarei Turlow, spuse el. Dacă nu e o spioană britanică voi găsi cu siguranță panglici și bijuterii ieftine primite de la iubitul ei Mornault.

– Mergi prea departe, spuse Bătrîna, nu fără înțelegere. Pheobe a fost trimisă aici ca să-ți ofere bucurie, să-ți facă copii și să învețe de la tine. Fără ea nu vei fi bărbatul destinat de zei, iar ca să ajungă să se cunoască, are și ea nevoie de tine.”

Fiecare dintre cei doi este săturat până peste cap să îi tot explice celuilalt care este situația adevărată, Pheobe crezând că avea să se trezească în curând și totul avea să fie doar un vis, iar Duncan neștiind ce să facă cu femeia ciudată și cu părul neobișnuit de scurt pentru epoca lor, decât s-o țină prizioneră până ce aceasta va ceda. Dacă va ceda.

Fata încearcă o ultimă tactică, datul din picioare, zgâriatul cu unghiile și mușcatul neținând, și începe să fugă, strigând după ajutor, dar înțepenește locului când observă holul hotelului în splendoarea lui, acum „într-o încarnare mai timpurie și încă plină de glorie”, ceea ce-i determină un leșin de toată frumusețea.

„Duncan luă o bancnotă foșnitoare de douăzeci de dolari și o ridică.

– Scrie aici Statele Unite ale Americii. Ce vrea să însemne?

– Că ați câștigat războiul, îi spuse ea, vorbind impacientată pentru că încă mai încerca să priceapă cum se strecurase printr-o spărtură în timp și se trezise într-un alt secol. Nu avea nici un sens să se întrebe de ce se întâmplase-era un mister pe care s-ar putea să nu-l elucideze niciodată, deși își va da cu siguranță toată silința să încerce. Tot ce putea face în momentul de față, atît cît își dădea ea seama, era să accepte situația și să profite la maximum. Și să analizeze pe cît era posibil emoțiile pe care acest bărbat o făcea să le simtă.”

Bătrâna, o femeie al cărui nume va învălui lumea într-o mare vrajă, dacă acesta va fi ghicit și spus cu voce tare, se bagă între ei și o ia pe Pheobe sub aripa sa, pentru a se putea odihni și pregăti sufletește pentru ce va urma. După o mișcare necavalerească, Duncan se dă la o parte din calea Bătrânei și o avertizează încă o dată pe femeie, apoi părăsește camera în liniște, deși furia din el mocnea la foc mic. Purificându-se prin sunetele scoase la clavecin, bărbatul se trezi gândindu-se neîncrezător la Pheobe și la cuvintele pe care Bătrâna i le spusese în noaptea furtunii, înainte ca tânăra aceea să apară parcă de nicăieri. 

Negăsind încă nici o cale de a ajunge înapoi în prezentul său, Pheobe se resemnează cu situația, iar flacăra dragostei din sufletul ei începe să crească cu fiecare moment petrecut în compania piratului. Aceeași senzație îl învăluie și pe Duncan, acesta neputând să mai evite ceea ce se întâmplă cu el în preajma femeii. Încrederea unul în celălalt se resimte în jurul lor, deși, la început, nu părea că avea să dărâme prea curând zidul îndoielilor și al suspiciunilor încercate de cei doi.

„Nu avea nici un sens să se întrebe care îi va fi soarta, sau să i se împotrivească – Pheobe ajunsese deja la concluzia că viața asta nouă cu care se trezise pe cap era mult mai interesantă, chiar dacă mai periculoasă decît cea pe care o lăsase în urmă.” 

Necazurile nu încetează să apară, mai ales când multe dintre ele sunt pricinuite chiar de Pheobe ce pare a fi un magnet pentru ele. Sunt persoane ce au de suferit de pe urma ei, deși nu o face intenționat, ci doar încearcă să ajute cum poate. Îi este puțin cam greu să se obișnuiască cu schimbările petrecute și cu diferențele dintre cele două epoci, dar își dă toată silința să facă totul cum trebuie, chiar dacă nu se termină mereu cu bine. Are totuși noroc! Duncan este întotdeauna acolo să o salveze și să rezolve lucurile, mai devreme sau mai târziu.

Așa cum a prezis și Bătrâna: poate nu-și dau seama încă, dar fiecare dintre ei va fi salvarea unul pentru celălalt. 

O poveste superbă de dragoste care dăinuie mai presus de timp, indiferent unde te poartă ițele întortocheate ale destinului ce ți-a fost hărăzit. O poveste plină de aventură și istorie, în care suspansul și misterul se împletesc într-un joc savuros, iar neprevăzutul și magia dragostei sunt singurele ce te mențin pe aripile nebănuite ale vieții.

Nota mea: 5/5

nota 5
*Carte primită de la fetele de pe blogul Literatură pe tocuri.

capture-20160928-044054

Anunțuri

5 gânduri despre „„Pirații” de Linda Lael Miller (recenzie) – Campania Promovăm Literatura #1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s