Publicat în Cuvinte

Clipa… o urmă lăsată în viaţa noastră


 

Clipa.

Posesivă. Irepetabilă. Unică. A noastră.

Acel „nu acum” care a devenit atât de uşor „niciodată”, fără ca noi să ne dăm seama. Nu putem face nimic pentru a o opri. Cu cât o căutam mai mult, cu atât ea se depărtează de noi mai tare.

Ea există doar ca să poată zbura. Asemenea unei păsări ce-şi desface aripile spre nicăieri şi pe care n-o poţi prinde, oricât de mult ai încerca. Câteodată, se desprinde uşor de noi, fără ca măcar s-o fi trăit. Abia ce a venit în întâmpinarea noastră, că, deja, înnebunim de dorul ei.

Viaţa noastră este predominantă de aceste clipe. Clipe ce ne fac fericiţi. Clipe ce ne răpesc zâmbetul de pe buze. Clipe ce ne fac să ne pierdem. Clipe ce ne dor. Clipe ce ne răscolesc sufletul. Clipe ce apar şi dispar, la fel de repede ca urmele lăsate pe nisip şi şterse de valul mării.

Până la urmă, doar asta sunt clipele. Nişte urme lăsate în viaţa noastră, ce depind doar de noi pentru a le face de neuitat.

text738372624

Anunțuri

Un gând despre „Clipa… o urmă lăsată în viaţa noastră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s