Steaua ascunsă (Stelele din Mithra #1) de Nora Roberts (recenzie)

Descriere

Detectivul Cade Parris rămâne înmărmurit când în biroul lui îşi face apariţia o blondă uluitor de frumoasă – şi simte că dragostea la prima vedere nu este doar o vorbă goală. Din păcate însă, fascinanta femeie are nevoie de Cade pentru a o ajuta să găsească o persoană dispărută – pe ea însăşi.

Fragilă şi evident vulnerabilă, Bailey James nu îşi mai aminteşte nimic legat de trecutul şi de numele ei. Un lucru este însă sigur – Bailey a intrat într-o încurcătură uriaşă, doar că nu ştie cu certitudine în ce fel. Cade este convins că este imposibil ca tânăra delicată aflată în faţa lui să fi comis vreo infracţiune gravă.

Însă atunci din ce motiv are cu ea o geantă în care se ascund mai mult de un milion de dolari, un pistol şi un diamant albastru de o valoare inestimabilă?

Şi chiar dacă şi Bailey se simte atrasă de Cade în aceeaşi măsură, cei doi trebuie să descifreze rapid misterul acestei poveşti, mai ales că pe străzile din Washington un criminal este încă liber şi decis să recupereze prada care i-a scăpat printre degete.

Gândurile mele

Această serie are ca subiect povestea a trei stele din Mithra, un fel de diamante albastre, ce, laolaltă, ar putea aduce putere şi nemurire celui care le posedă. Stelele sunt pietre foarte vechi, ce odată se găseau fixate într-un triunghi de aur, aşezat în mâinile unei statui a lui Mithra, zeul antic persan al luminii şi al înţelepciunii. Se spune că „cele trei stele sunt un mit, o legendă născută din trinitate, deşi unii savanţi credeau ferm în existenţa lor descriindu-le drept simboluri ale iubirii, cunoaşterii şi generozităţii.”

Primul volum are deja în „posesie” prima piatră – dragostea. Eroii noştri nu trebuie decât să-i afle secretul şi să afle cine o doreşte cu atâta patos, încât ar ucide pentru fiecare dintre cele trei.

„Cade nu era într-o dispoziţie nemaipomenită când femeia visurilor sale intră în birou.” Cam acestea sunt primele cuvinte, ei bine, prima frază, prin care debutează cartea şi sunt cât se poate de sincere şi adevărate.

În ciuda situaţiei materiale extraordinare şi a petrecerilor fastuoase la care mama sa îl tot bate la cap să meargă, Cade Parris preferă mai degrabă viaţa de detectiv particular, pe care o practică în micul său spaţiu închiriat, care seamănă mai curând cu o magherniţă decât cu un birou. Ceva total opus vieţii de acasă. Acesta rezonează mult mai bine cu liniştea şi echilibrul pe care i le oferă investigaţiile sale, de cele mai multe ori banale, decât cu isteria şi insistenţa necruţătoare a rudelor. Telefoanele necontenite ale mamei şi ale surorii sale nu-l ocolesc nici măcar atunci când se presupune că lucrează.

Dacă mai adăugaţi şi o secretară care şi-a dat demisia, deşi oricum era preocupată mai mult de manichiură decât de propria muncă, un calculator care-i dă bătăi de cap doar pentru a-i face în ciudă, un condiţionator defect, un tavan găurit, o căldură dogoritoare, o cafea uitată pe foc, nişte cioburi, o pilă de unghii ascuţită şi un ghiveci ce-i stă în cale, aveţi reţeta perfectă pentru un viitor dezastru, am putea spune, sau pentru o viitoare…dragoste la primă vedere?!

„Femeia aceasta frumoasă, fără trecut, care apăruse din ploaie, păşind în biroul lui era un vis împlinit, se gândi el.”

„Iată-te, în sfârşit. Ce naiba ţi-a luat atât?” au fost primele cuvinte nerostite care i-au trecut prin minte, atunci când, în biroul său, sub forma unei „domniţe aflate la ananghie”, s-a materializat o zână blondă, ce l-a năucit total. Ceva ce nu i-a fost dat să trăiască niciodată. Cel puţin, până în momentul de faţă.

Tânăra care a nimerit în biroul detectivului nu-şi aduce aminte nimic din viaţa ei. Nici măcar propriul nume. Asupra sa are un diamant destul de neobişnuit, fiind uşor de confundat cu un safir, peste un milion de dolari şi un pistol. Nu are habar cum a intrat în posesia acestor lucruri, dar are disperată nevoie să afle cum s-a întâmplat una ca asta. Tot ce ştie este faptul că s-a trezit în acea dimineaţă, într-o cameră de hotel, doar cu hainele de pe ea şi cu o geantă, iar femeia care se holba din oglindă, nu-i transmitea niciun sentiment cum că ar cunoaşte-o de undeva. În plus, găseşte în haina sa un bileţel, un posibil nume, Bailey, pe care Cade i-l atribuie ei, după ce o pune să scrie câteva cuvinte.

„Trebui să se stăpânească să nu o ia în braţe şi să o ducă înăuntru. Vedea imaginea clar – bravul cavaler, apărătorul doamnei sale, ducând-o în braţe în castel, la adăpost de toţi balaurii care îi făcuseră rău.”

Mii de întrebări şi frământări îi trec prin mintea confuză, fără nicio şansă în a le putea opri. Se gândeşte doar la ce este mai rău. Nu ştie dacă a participat voit la vreun jaf sau la vreo răpire. Nu ştie dacă este vreo criminală şi a ucis pentru preţioasa piatră, care nu face decât să-i transmită sentimentul ciudat că ştie destule în privinţa ei. Nu ştie dacă are pe cineva acasă care o aşteaptă sau care deja a început s-o caute, atunci când i-a observat lipsa. Nu ştie dacă şi-a întemeiat o familie sau dacă este singură. Nu ştie nimic.

Astfel, printre numele a mulţi alţi detectivi din cartea de telefoane, Bailey îl alege tocmai pe Cade Parris, numele acestuia transmiţându-i putere şi siguranţă. Simte că el este persoana potrivită care ar putea să o ajute să afle cine este cu adevărat şi ce i s-a întâmplat de au ajuns acele obiecte pe mâinile ei. Poate, pe parcurs, pe măsură ce-i va da de cap situaţiei în care se găseşte, va fi în stare să-şi aducă aminte de cea care stă ascunsă în spatele pânzei de umbre ce s-a aşternut peste amintirile ei, nelăsând-o să vadă dincolo de ea.

„Putea să fie o nesăbuinţă din partea ei să aibă încredere în bărbatul acesta, să-şi încredinţeze viaţa în mâinile lui, aşa cum o făcuse. Dar avea, într-adevăr, încredere în el. Nu numai pentru că lumea ei se rezuma la el şi la ce îi spusese el, ci pentru că toate instinctele îi spuneau că era un bărbat în care putea să se încreadă.”

Deşi nu este primul angajament ce pare a fi extrem de complicat, mai ceva ca un puzzle cu numeroase piese, Cade simte că, de data asta, nu doar mintea sa va fi cea pusă pe tavă şi servită pentru rezolvarea misteriosului caz, ci şi inima sa. Este total şi iremediabil vrăjit de frumoasa tânără ce are mare nevoie de ajutorul său.

De când se ştie, femeile n-au reprezentat niciodată „mai mult” în viaţa sa, ele fiind doar de distracţie. Însă, acum, totul s-a schimbat. Cupidon a avut mare grijă să-l ţintească şi pe el, fără a-i da ocazia să se pregătească pentru iminentul impact ce avea să vină.

Totuşi, nu se poate lipsi nici el de frământările ce-l apasă. Dacă, într-adevăr, ea este o criminală sau este căsătorită şi cineva o caută disperat de absenţa ei sau o aşteaptă frumos acasă, atunci ce va face? Va renunţa la femeia care a reuşit să-i fure inima atât de uşor sau va ţine piept oricui ar sta în calea fericirii şi dragostei ce s-au ivit în sfârşit şi pe cerul său întunecat? Cum va putea să mai trăiască liniştit, când Bailey se va afla apoi în braţele bărbatului ei, bărbat care nu este el?

„- Din experienţa mea, sărutul nu e ceva înspăimântător, decât dacă vorbim despre bunica Parris, caz în care e absolut terifiant.”

Lucrurile iau o întorsătură urâtă, atunci când tânăra începe să primească ameninţări cu moartea. Aşa că, pentru a o ţine ceva mai departe de acestea, Cade decide să o ia cu el acasă. Astfel, va putea s-o protejeze mai bine, fiind mai tot timpul în atenţia lui.

Bineînţeles că, pe celălalt plan, cel amoros, propriile lor sentimente cam scapă de sub control şi aceştia se pierd în intensa vâltoare pricinuită de acestea. Va afla Bailey cine este cu adevărat şi ce se ascunde în spatele obiectelor aflate în posesia ei? Dar preţiosul diamant? Va pica oare pe mâinile cui nu trebuie? În final, vor putea cei doi să fie împreună, după elucidarea cazului sau o vor porni pe drumuri total opuse?

O lectură uşoară, extrem de relaxantă, ce are darul de a ne captiva atenţia de la primul cuvânt până la ultimul. Umorul, sarcasmul şi replicile pline de spirit se împletesc într-un mod absolut delicios şi, alături de dragostea arzătoare ce înfloreşte în sufletele personajelor noastre, ne conduc pas cu pas spre fiecare piesă de puzzle, reuşind ca, într-un final, să aflăm o parte din misterul ce însoţeşte „stelele din Mithra”!

Nota mea: 4/5