Publicat în Reviews

„Alias Grace” de Margaret Atwood (recenzie)


alias-grace_1_fullsizeDescriere

Roman distins cu Giller Prize şi nominalizat la Booker Prize

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violenţă fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul captivant scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice şi faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai şaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală şi condamnată la închisoare pe viaţă.

Dar este de fapt Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeieşti, o femeie fatală, adevărata ucigaşă, sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui violent complice?

„Un roman uluitor, plin de inteligenţă, compasiune şi introspecţie, cu o scriitură admirabilă, lirică, sigură de sine, evocatoare a unui timp şi spaţiu îndepărtate – seducător prin forţa de a ne captiva.” Houston Chronicle

„Atwood construieşte nu numai o poveste stranie, neliniştitoare despre crimă şi obsesie, dar şi un portret uimitor al vieţii femeilor din altă epocă.” Kirkus Reviews

Gândurile mele

Este prima carte de-a autoarei şi de genul acesta, pe care am citit-o, iar, spre mirarea mea, chiar mi-a plăcut, deşi, cele aproape 700 de pagini m-au cam speriat la început. Numai zic de faptul că am avut unele întreruperi şi am terminat-o după un interval de vreo două săptămâni.

Totuşi, trebuie să recunosc că a fost o lectură destul de antrenantă. Totul mi s-a părut un fel de puzzle complicat, la care aveam senzaţia plăcută că voi descoperi soluţia chiar înaintea dezvăluirii ei, senzaţie ce m-a urmărit pe întreaga durată a lecturii.

Romanul se desfăşoară pe trei planuri narative. Unul dintre ele reprezintă vocea lui Grace, în care tânăra ne prezintă atât povestea ei până la momentul crimelor şi ceea ce s-a întâmplat după, cât şi momentele din prezent.

Un alt plan, relatat la persoana a treia, ne prezintă povestea doctorului Simon Jordan, un tânăr psihiatru. Aflăm o parte din viaţa acestuia şi ceea ce se întâmplă la şedinţele cu Grace şi în casa unde este găzduit. Ultimul plan are de-a face cu mărturiile, articolele de ziar şi alte documente legate de cazul real.

Grace Marks s-a născut şi a crescut în Irlanda de Nord. Provine dintr-o familie numeroasă şi săracă. A avut unsprezece fraţi, dintre care, trei s-au născut morţi. Tatăl ei era englez şi lucra ca zidar, era un alcoolic şi o persoană abuzivă, pe când mama ei era bolnavă mai tot timpul. Familia sa se hotărăşte ca în 1840 să emigreze în Canada. Dar, în timpul călătoriei pe vas, mama lui Grace moare şi este „îngropată” în mare.

„Din momentul în care cearşaful i-a acoperit faţa, am avut sentimentul că femeia înfăşurată nu mai era mama mea, ci o străină.”

Ajunşi în Canada şi tatăl ei neavând de lucru, tânăra este obligată de acesta să-şi găsească de muncă. Aşa că începe să lucreze ca servitoare, câştigând un dolar pe lună, un chilipir în zilele noastre, dar pentru vremea aceea, însemna mult.

„…m-am oprit şi mi-am admirat munca; mare plăcere să priveşti rufele proaspăt spălate…se spune cum curăţenia este cea mai apropiată de dumnezeire; iar uneori, după ploaie, priveam pe cer norii de un alb imaculat şi mă găndeam că înşişi îngerii îşi întinseseră albiturile.”

În 1843, Grace, la doar vârsta de şaisprezece ani şi având o frumuseţe aparte, a fost încarcerată, alături de un alt servitor, James McDermott, pentru uciderea angajatorului ei, Thomas Kinnear, şi a lui Nancy Montgomery, menajera şi amanta acestuia.

The trial of James McDermott&Grace Marks

Acest dublu asasinat a făcut înconjurul lumii la acea vreme, iar juriul a găsit-o vinovată de faptele ei. Unele persoane considerau că aceasta este nevinovată, pe cand alţii credeau tot ce este mai rău despre ea.

„Motivul pentru care vor să mă vadă este acela că sunt o ucigaşă renumită. Sau cel puţin aşa s-a scris despre mine în ziare. Când am văzut prima dată cuvintele, am fost surprinsă, deoarece se spune mai degrabă cântăreaţă renumită sau poetă renumită sau spiritistă renumită sau actriţă renumită, însă care-i renumele în a fi ucigaşă?”

Acestea sunt câteva informaţii pe care le aflăm de la Grace în timpul sedinţelor cu dr. Jordan.

„Combinaţia de sex, violenţă şi lamentabila insubordonare a claselor de jos era foarte atractivă pentru jurnaliştii de atunci. […] Doar uciderea lui Kinnear a fost judecată: deoarece ambii acuzaţi fuseseră condamnaţi la moarte, un al doilea proces pentru uciderea lui Montgomery a fost considerat inutil. McDermott a fost spânzurat, pe când pedeapsa din cazul lui Grace a fost comutată in închisoare pe viaţă.” (cuvinte preluate din postfaţa autoarei)

grace-marks

Sketches of Grace Marks and James McDermott from their trial in 1843. Whether or not she was guilty of murder, Grace Marks was haunted by visions while in Kingston Penitentiary, and became one of the first women in Canada to be deemed criminally insane.
(Collection of the Toronto Public Library)

Acum, ispăşind o condamnare pe viaţă, Grace susţine faptul că nu-şi aduce aminte mai nimic din preajma crimelor săvârşite.

„Dac-ar fi să fim judecaţi pentru toate gândurile noastre, atunci cu toţii am sfârşi în ştreang.”

Doctorul Simon Jordan, un expert în domeniul bolilor mentale, este angajat de un grup de reformatori şi spiritişti, care caută o iertare pentru Grace. Acesta ascultă povestea tinerei, care acum are vârsta de 24 ani, aducând-o, în acelaşi timp, mai aproape de momentul crimelor.

Va reuşi Simon să găsească acele părţi lipsă ale amintirilor ei? Este Grace, o femeie fără scrupule, însetată de sânge? Sau este doar o victimă, care se afla la locul şi în momentul nepotrivite?

 Personajele

Grace Marks: „Când scrie, am sentimentul că mă desenează; sau nu că mă desenează, ci că desenează pe mine – că desenează pe pielea mea – nu cu creionul pe care-l foloseşte, ci cu pana propriu-zisă. E ca şi cum sute de fluturi s-ar aşeza deodată pe faţa mea, deschizându-şi şi închizându-şi încet aripile.” (despre dr. Jordan)

„…cuvântul Ucigaşă e unul destul de puternic. Are un miros aparte – de mosc greu, ca al florilor ofilite într-o vază.”

Dr. Simon Jordan: „Grace nu e bogată. Dar e frumoasă, fără a fi frivolă, e casnică, fără a fi plictisitoare, are o fire sinceră, chibzuită şi precaută. Mai mult, e o expertă la cusut.”

„Ucigaşă, ucigaşă, îşi şopteşte în gând. Are un farmec aparte, aproape un miros. Gardenii de seră. Prevestitor de rău, dar şi tainic.”

Alias Grace este un roman realist, destul de fascinant, aş putea spune. Autoarea ne vorbeşte despre o tânără ce n-a avut o copilărie prea fericită, fiind lipsită de jocurile şi naivităţile specifice, trebuind să se maturizeze de la o vârstă destul de fragedă. Urmărind povestea ei pas cu pas, tind să cred că, în inocenţa ei de copil, Grace n-ar fi fost în stare să săvârşească o asemenea faptă.

Sper că v-am făcut curioşi în privinţa acestei cărţi şi că îi veţi da o şansă! 🙂

Nota mea: 4/5

nota 4

Anunțuri

Un gând despre „„Alias Grace” de Margaret Atwood (recenzie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s